La trei ani de la plecarea la Ceruri, pe 16 aprilie 2022, Maica Mariami din Coștiugeni, care își doarme somnul de veci la Văratec, a fost pomenită de obștea mănăstirii și de cei care au cunoscut-o și iubit-o.

”Tuturor și fiecăruia în parte le-am dat inima mea, i-am iubit nespus, așa cum ne cere Hristos. Tot ce am avut am pus în slujba iubirii pentru toți semenii mei, fără a avea alt scop decât acela de a face ceea ce mi s-a spus… Am mare nevoie de iubirea semenilor mei, dar nu are cine să mi-o dea, căci nici ei, sărmanii, nu o mai au. Li s-au răcit inimile de tot. Sunt doar obiecte, pur și simplu”.

Sunt cuvintele tulburătoare, aproape testamentare, ale maicii Mariami Leonte, de pe coperta a IV-a a cărții “Sora mea, moartea. Convorbiri și cuvinte de folos“, cuvinte care scot la iveală tristețea covârșitoare a unei slujitoare a lui Hristos menită să caute și să dăruiască ceea ce are omul mai de preț: iubirea.

Despre Maica Mariami Leonte, cei care au cunoscut-o spun că era ”un caracter puternic și deosebit”.

Victoria Ciocan i-a fost, demult, dirigintă. Apoi prietenă până la moarte.

”Vorbeam mult împreună despre multe... Era și înțeleaptă, nu doar deșteaptă. Și se smerea, mare lucru! Iar acea așa-zisă duritate era ca o carapace peste sensibilitatea profundă ce o caracteriza. Mult a muncit, a și suferit. Și a iubit și viața monahală pe care a trăit-o de copil. Nu i-a fost tocmai ușoară, dar frumoasă, și frumos de tot a format-o ca om și ”fiică” a Lui Hristos!”

”Când era la școală, i-am fost dirigintă patru ani. Predam la clasa ei și îmi amintesc chipul ei perfect de bine, i-am cunoscut bine și familia. Elevă în clasele V-X la Școala noastră din sat, unde în acea vreme lucram si eu. Apoi, după ani de zile, o vizitam mereu la Mănăstire și eram bune prietene! A fost unul dintre oamenii de care te bucuri că i-ai întâlnit în viață și cărora nu le-ai mai da drumul să plece. Însă cred că Dumnezeu Ți-a rânduit în Împărăție un loc binemeritat, plin de Iubirea Lui Desăvârșită, Măicuța mea frumoasă, cum îmi plăcea să-ți spun!”

În Văratecul de poveste se afla o chilie în care încăpeau mulți oameni buni. Chilia Maicii Mariami plină de icoane și de cărți, după cum dă mărturie Victoria Ciocan.

”Acolo, la Văratec, avea o casă foarte frumos îngrijită, vizavi de Biserica în a cărei curte e Mormântul Veronicăi Micle. Cu multe flori, cu un interior care nu te mai lăsa să pleci, cu icoane și o bibliotecă. Am acasă flori de la ea. Mă colinda de Crăciun tare frumos prin telefon. În final s-a sfârșit din cauza unei tumori necruțătoare. Dumnezeu a primit un suflet frumos de tot și iubitor de EL în Cer, prin Măicuța mea frumoasă Maria-Mariami”.

De la Maica Mariami a mai rămas ceva: un tablou care îl întruchipează pe poetul Mihai Eminescu.

Maica Mariami s-a născut pe 2 martie 1969, în Coștiugeni, într-o familie cu nouă copii. Unul dintre ei avea să devină, peste ani, protopop de Botoșani.

Maica Mariami credea că vocația monahală i-a fost transmisă de mama ei care, înainte de a se căsători, a fost la mănăstire.

”Mama mea, înainte de a se căsători, a fost la mănăstire. Ea a avut mereu vocația asta, dar cum nu avea tată, avea doar mamă, frații ei nu au putut să o oprească să stea în mănăstire, așa cum mama își dorise foarte mult. Și chiar a stat câteva luni ca soră într-o mănăstire, însă în cele din urmă frații ei, certându-se pe averea tatei, au scos-o de acolo și au căsătorit-o așa, mai mult forțat. Și atunci, din cauza asta, mama și-a dorit toată viața ca, dacă ea nu a putut să rămână într-o mănăstire, măcar unii dintre copiii ei să ajungă aici”, povestea Maica Mariami în interviul acordat lui Fabian Anton în anul 2000, dar publicat după moartea Maicii.

Citește povestea măicuței aici: Destinul tulburător al maicii Mariami Leonte: Am mare nevoie de iubirea semenilor mei, dar nu are cine să mi-o dea, căci nici ei, sărmanii, nu o mai au - FOTO