Un botoşănean cu un handicap sever din naştere îşi canalizează energia pentru drepturile persoanelor ca el, deşi poate scrie doar cu vârful nasului.

Marius Viorel Giradă (41 de ani) locuieşte în municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani, şi încă de la naştere a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică. Din cauza bolii, nu reuşeşte să-şi coordoneze mâinile şi picioarele, este dislalic, adică vorbeşte şi se face înţeles cu greutate, scrie Adevărul.

Deşi este prizonier în propriul trup, Marius este un adevărat luptător. De când se ştie este plin de viaţă, are un suflet uriaş, o inteligenţă sclipitoare şi îşi doreşte să-i ajute mai ales pe cei cu aceeaşi suferinţă ca a sa.

A învins de două ori statul şi luptă pentru cel mai îndrăzneţ proiect al său, un centru de independenţă pentru persoanele cu dizabilităţi, acolo unde aceştia să primească o şansă la o viaţă normală, dar şi asistenţă medicală.

Drama unor muncitori din Dorohoi

Marius Viorel Giradă s-a născut pe 5 martie 1979. A fost cel mai fericit eveniment pentru Rodica şi Viorel Giradă, doi muncitori simpli din Dorohoi. Era primul lor copil. După o naştere grea, abia când copilul aproape împlinise un an, Rodica Giradă şi-a dat seama că ceva nu este în regulă.

„Copilul era mare şi dilataţia nu s-a produs cum trebuie. A intrat în suferinţă fetală. Leziunile acestea i-au produs tetrapareză spastică cu elemente extrapiramidale. Până aproape de un an, totul părea normal, dar mai apoi am văzut că se mişca greu, stătea greu în fund. Apoi când a început să meargă, se chinuia”, povesteşte Rodica Giradă.

Din cauza tetraparezei, Marius nu-şi mai putea coordona mişcările mâinilor şi ale picioarelor, muşchii erau afectaţi şi începuseră spasmele. Deşi aveau salarii de muncitori, părinţii lui Marius au căutat tot felul de soluţii şi tratamente, în toată ţara.

„Vreau să lupt!“

În ciuda eforturilor, Marius şi-a trăit copilăria într-un scaun cu rotile şi mai apoi tinereţea într-un fotoliu rulant electric dăruit de fratele său mai mic. Pentru că a trăit mereu la bloc, tatăl său trebuia să-l care în braţe pe scări. Nu a urmat şcoala, fiindcă nu-l primeau învăţătoarele din cauza handicapului şi mai ales a problemelor de exprimare. Cu toate acestea, Marius nu s-a lăsat niciodată învins de handicap, de prejudecăţi sau de interdicţii. Are o inteligenţă sclipitoare şi mereu a avut o poftă uriaşă de cunoaştere.

„Pentru mine şi pentru alţi oameni, Marius este un exemplu. Nu a plâns niciodată, deşi avea motive. Stătea la masă, pe un scăunel, lângă fratele lui şi ”fura” alfabetul. Apoi citea enorm. Este pasionat de istorie, geografie şi multe ştiinţe”, spunea Viorel Gireadă, tatăl lui Marius.

În pofida bolii, tânărul a fost mereu foarte activ, foarte optimist şi, dacă nu-şi putea coordona mâinile, a învăţat să-şi folosească nasul. A devenit atât de priceput încât putea folosi telefonul mobil cu ajutorul nasului, ba chiar putea alege neghina din orez.

Văzându-i abilităţile, părinţii i-au cumpărat lui Marius un computer şi un mouse special, care poate fi manevrat cu ajutorul nasului. Astfel i s-a deschis o nouă lume. Cu vârful nasului a început să corespondeze, să se informeze, să joace şah şi mai ales să-şi aştearnă gândurile. Şi-a făcut un blog în care şi-a afirmat clar dorinţa: „Vreau să lupt!”.

Citește materialul integral AICI

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: