Joi seară am mers la film în mall pentru că am ţinut extrem de mult să văd premiera filmului The Counselor. Ce-i drept nu am ratat aproape nici o peliculă difuzată de Cine Grand şi mai de fiecare dată am plecat cu un zâmbet pe buze, cu sentimentul plăcut pe care îl ai după ce vezi un film de calitate.
Nu şi joi. Am prins ultimele două locuri pe primul rând, însă cum mi-am dorit neapărat să intru, acest detaliu nu a mai contat. Că doar şi scaunele astea trebuiesc ocupate, nu? Nu am anticipat că voi fi înconjurată la propriu de o gloată gălăgioasă formată din dragii noştri concetăţeni minoritari pentru care statul a gândit o sumedenie de legi care să îi apere, pentru care organizaţii de tot felul s-au tot luptat să atragă fonduri europene, cică, pentru a-i integra şi pentru care, noi, toţi ceilalţi din societatea în care sunt şi eu nevoită să trăiesc muncim ca să ne plătim dările pentru ca acelaşi stat să aibă bani să le plătească lor ajutoarele sociale.
Concitadini de-ai mei care ţipă din toţi rărunchii când li se spune ţigani şi care ne ameninţă cu amenzi de 7.000 de euro dacă îndrăznim să le spunem aşa, varianta lor modernă fiind acea de romi, în ciuda faptului că la rădăcini, au rămas aceiaşi, cu aceleaşi metehne, cu seminţele din dotare şi cu un timbru vocal… mai vulcanic cum ar spune liderii lor în dorinţa de a le scuza comportamentul.
CITEŞTE ŞI:
Guvernul şi Primăria dau mâncare la 300 de romi ca să îşi facă analize medicale moca - DOCUMENT
Concitadini care merg chiar şi la film în grup şi ocupă câte două rânduri într-o sală, iar ulterior strigă unii la alţii pe limba lor, vorbesc la telefon, ţipă sau scot diverse sunete care evit să spun cu cine pot concura. Şi ei, asemenea mie, au plătit ce-i drept un bilet pentru locurile pe care le-au ocupat în mod generos.
Însă şi eu asemenea lor am plătit acelaşi bilet şi am fost nevoită să plec după 10 minute din film după ce, privirile indignate pe care le-am aruncat fiind deranjată de la vizionarea filmului au fost răsplătite cu jigniri aruncate cu dărnicie sau cuvinte în zeflemea scuipate asemenea seminţelor din Centrul Vechi.
Până la urmă, am plecat cu gustul amar şi cu întrebarea care îmi va persista în minte: voi mai merge la un film la Cine Grand sau mă declar învinsă de ei? Asta ar însemna că nu aş mai putea merge nici la mall, nici în Centrul Istoric, nici la un festival organizat de Primăria Botoşani şi nici la o plimbare pe Pietonalul Unirii unde mă lovesc mereu de ei, nelipsiţi de la orice acţiune care implică o adunare numeroasă.
CITEŞTE ŞI:
Centrul Vechi cucerit de romi, paza e invizibilă - VIDEO & FOTOGALERIE ce se întâmplă seara acolo
Pentru că, în ciuda faptului că pe mine nu mă apără nici o lege de discriminare, într-un loc public se pare că până la urmă tot eu sunt cea care pleacă capul şi părăseşte zona înţesată de ei: ţigani sau romi sau concetăţenii cu care sunt nevoită să convieţuiesc. Pentru că altfel ce variantă aş avea? Spun şi eu cum mi-au spus cei de la Cine Grand:
„nu putem face discriminare”.
Gabriela ERDIC
[[banner]]
