Puțini dintre poeții – în viață sau în moarte fiind – au parte de dragostea cititorilor lor. Prea puțini rămân în memoria oamenilor simpli, în conștiința unei comunități.

La 6 ani de la plecarea poetului Boris Ioachim, cei care l-au cunoscut aprind lumânări și se roagă pentru liniștea sufletului său.

”Să ne amintim astăzi de, poetul nostru, Boris Ioachim, să-i păstrăm un moment de reculegere sau chiar mai mult, aprinzând-i o lumânare, rostind o mică rugăciune pentru odihna sufletului său! Duminică 8 mai 2016 - duminică 8 mai 2022, șase ani de când suntem lipsiți de prezența lui, mângâindu-ne sufletul citindu-i frumoasele versuri pe care ni le-a lăsat drept moștenire! Bunul Dumnezeu să îl așeze în ceata drepților! Veșnică să-i fie pomenirea!”,

este mesajul celor care îi păstrează vie amintirea.

Boris Ioachim, cu numele real Costel Geană, a trăit 49 de ani. O viață împărțită între poezie și suferință după pierderea fiului de doar 17 ani.

S-a născut pe 25 ianuarie 1967, în familia lui Gheorghe și Maria Geană, din satul Sârbi, județul Botoșani.

Costel, copilul inteligent, cu o sensibilitate aparte, s-a apropiat de poezie cu delicatețe, străjuind îndelung la marginea versului de dragoste.

A creat sub numele Boris Ioachim, devenind în timp un poet al iubirii, al dragostei de Dumnezeu.

”Boris Ioachim, prin măiestria versurilor sale, a reușit să încânte și să aline multe suflete”, spun apropiații care au așezat pe muzică multe dintre poeme. 

Durerea sfâșietoare după pierderea fiului i-a grăbit plecarea din această lume. Boris Ioachim a murit pe 8 mai 2016, la 49 de ani.

"Dacă omul se poate mântui prin cuvânt, atunci Boris Ioachim, nume cu rezonanţe biblice, şi-a purificat sufletul zbuciumat prin Poezie, din care îşi face un crez artistic şi existenţial”, scrie prof. Valentin Marţuneac.

A debutat în revista "Flacăra" în 1996 – la rubrica "Maşina de scris", a criticului Alex. Ştefănescu. A publicat două plachete de versuri în 2004 şi 2005, "Balada spânzuratului" și "Balada omului de rând" (ambele la Editura Litera, Botoşani). După o pauză de aproape un deceniu, publică "Imn iubirii", "Iubire fără destinatar", precum și volumul de proză "Lanțul care ne dezleagă".

”Ancorat într-o realitate vitregă şi ostilă, de sfârşit de mileniu, poetul se refugiază fie în lumea candidă a copilăriei, fie în lumea satului care mai păstrează încă valenţe patriarhale nealterate, departe de lumea dezlănţuită a timpurilor moderne", rostea profesorul Valentin Marţuneac la lansarea uneia dintre cărțile lui Boris Ioachim.

Imagini tulburătoare

Poezia l-a apropiat de Dumnezeu. Dumnezeu l-a dus către biserică. Acolo a găsit alinare atunci când lumea se prăbușea odată cu pierderea fiului său.

”Dumnezeu l-a înzestrat cu harul cântului și al slovei scrise, har pe care l-a dăruit, cu sfințenie, iubitorilor de frumos!”, spune Mariana.

Iar imaginile păstrate până astăzi ne dezvăluie un poet nu doar extrem de sensibil, ci și un creștin și un om bun.

Este vorba despre o înregistrare din anul 2011, cu prilejul sărbătorilor de Paști, iar Boris Ioachim apare în postura de cântăreț bisericesc în biserica din Sârbi.

”Alături de cântăreț se află și băiatul acestuia, care a murit la vârsta de 17 ani! Dumnezeu să-i odihnească în pace!”, spune Ana.

A ars ca o lumânare până când trupul s-a topit. A scris sute, mii de versuri. „Pentru mine poezia este atât boală, cât şi leac al sufletului”, spunea Boris Ioachim.