De aproape două decenii, Vasile Chiru şi-a canalizat o bună parte din timpul şi energia sa pentru apărarea drepturilor unor oameni simpli din judeţul Botoşani, care din nefericire nu pot face ei înşişi acest lucru. A organizat zeci sau poate sute de acţiuni de protest, a înfruntat regimul, a luptat contra valului şi s-a dedicat total misiunii sale. După aproape 20 de ani, munceşte ca oricare dintre noi, pe un salariu „de juma de lună”, cu gîndul la viitorul care pentru noi, oamenii obişnuiţi nu este conturat în culori tocmai vii. A refuzat de nu mai puţin de două ori confortul care îl oferă din plin un fotoliu de parlamentar, pentru munca monotonă a unui simplu funcţionar. Mai tresare exaltat după program, cînd vocea sa de sindicalist îşi recapătă din tonul puternic şi cînd se poate face din nou auzit.

Salariaţii de azi muncesc de frică

Vă mai implicaţi în ultima perioadă în activităţi sindicale?
Da, normal, pentru că reprezint Filiala BNS la nivel de judeţ şi ne implicăm în mod real şi normal în mişcarea sindicală. Ne interesează care este starea de spirit a membrilor de sindicat din fiecare sindicat afiliat pe plan local, care sunt afiliate la rîndul lor la nivel de Confederaţie. Chiar am purtat discuţii pe tema asta, probleme sau nemulţumiri cu domnul prefect, chiar acum o săptămînă, cînd a fost informat de starea de nemulţumire în general asupra a ceea ce se întîmplă în fiecare unitate, săptămîna asta am avut o discuţie cu Sindicatul Medicilor Specialişti, tot cum domnul prefect, legat de perspectiva de viitor de unificare a Spitalului de Copii şi a Maternităţii la tutela Spitalului Judeţean, activitate este. Monitorizăm mai tot timpul ceea ce se întîmplă în jurul nostru legat de problemele sociale, facem treabă, numai că nu prea se vede…de ce?…industria a fost decapitalizată, nu, a fost distrusă cu bună ştiinţă, asta a fost politica Guvernului care s-a perindat de la revoluţie pînă acum de a distruge economia, inclusiv capitalul social, de a nu avea o poziţie, zis fără ruşine, clasa muncitoare şi atît timp cît ai decapitalizat clasa muncitoare, deci nu mai este cultul muncii cum era înainte, ca un punct strategic, normal că acum e poate mai mult de înjumătăţită populaţia activă, că pasivă avem destulă. Atunci cu ce avem, cu aia luptăm.
Spuneaţi că vă interesează în mod deosebit starea de spirit a membrilor de sindicat, în prezent care sunt principalele nemulţumiri ale oamenilor?
În primul rînd salarizarea, condiţiile de muncă sub stres, să nu spunem că peste tot se lucrează lejer, vorbim de starea de spirit şi de nemulţumirile legate de drepturile salariale, de teama că se pot trezi oricând fără loc de muncă, pentru că acum se duce o politică de restrîngere a activităţilor chiar pe unde se mai lucrează şi nicidecum a relansării industriei. Nu mai putem vorbi de industrie la Botoşani. Cînd ne uităm în spate vedem că numărul şomerilor creşte, asistaţii social cresc, pensionari vedem că sunt foarte mulţi, greutate suportată de noi, pentru că sunt mulţi care au plecat din judeţ, iar cînd s-au pensionat s-au întors acasă. Suportul financiar este greu de dus în spate, suntem un judeţ unde predomină pensia.

Oamenilor le este frică să mai iasă în stradă

În prezent cam cîţi membri mai are Filiala Judeţeană BNS?
La nivel de Filială în jur de 1.500.
Cîţi dintre aceştia provin din mediul privat?
Din mediul privat…în procent de 20%.
Doar atît?
Da, pentru că dacă este să facem o informare mai reală, să o luăm din Zona Industrială, care este cu amintire putem spune, zona fantomă, punem Eltrans, mergem mai jos Poşta Română, un pic mai jos este IRE-ul , mai jos avem CEC-ul, teatrele, Statistica, Casa de Asigurări de Sănătate, Sindicatul Penitenciarelor, Sindicatul Medicilor Specialişti la nivel de judeţ, sunt puţine oricum. Avem sindicate dar care nu sunt active, care la toate acţiunile prea puţini au participat. S-au împuţinat, omul se teme, îşi păstrează locul de muncă, nu este cu răspuns pozitiv la acţiunile noastre. Greu facem mobilizare şi atunci cînd ne deplasăm la Bucureşti, la mitingurile mari, pe plan local, ceea ce se întîmplă zi cu zi. Nu poţi scoate în stradă acum sute de oameni, nu este industrie, înainte ieşeam în stradă cu 5-6.000 de oameni, acum dacă se adună 2-300, mai vorbeşti cu presa să zică că erau 500. Asta e realitatea. E o realitate crudă, pentru că, să ne aducem aminte după revoluţie aveam foarte mulţi muncitori, acum avem o industrie energofagă, toate s-au închis cu acceptul tacit al Guvernului.
Acesta să fie motivul pentru care nu mai vedem oameni în stradă, cu excepţia celor de la Direcţia Copilului?
Nu vreau să fac comentarii la ceea ce aţi pomenit, ar fi multe de discutat dar nu vreau să intru în polemică cu nimeni. Asta e, adică sunt mulţi şi din aceste instituţii care au plecat, oamenii sunt, un om la două, trei atribuţii de serviciu, volumul de muncă este mare, stresul este mare şi atunci cînd te uiţi în spate şi vezi că ai datorii la bănci, copii de crescut şi de dat la şcoală, te gîndeşti că trebuie să tragi cu dinţii să îţi păstrezi locul de muncă. Guvernul profită de această situaţie şi îşi face treaba, iar noi suferim. Pînă la o dată cînd va exploda mămăliga, asta este o vorbă mai veche şi atunci se va schimba situaţia. Dar atît timp cît nu avem o perspectivă de dezvoltare economică, a agriculturii sectoriale, ni se răspunde că avem proiecte, pînă la proiecte e cum ai spune „Pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii”, trăim cu ceea ce avem în jur. Cum să ai agricultură dacă pe piaţă găseşti doar produse din afară. Cum să ai industrie dacă vinzi numai produse chinezeşti, sau dacă avem second-hand-uri, asta denotă încă o dată gradul de sărăcie şi către ce ne îndreptăm, nu ştiu. Acum sunt asaltate magazinele de second hand.

Am fost mereu indignat de cei cu fundul în două luntre

Aş vrea să vă întreb domnule Chiru, ce părere aveţi despre politizarea unor lideri sindicali, un exemplu ar fi domnul Ştefan Ţarcă, care s-a alăturat PSD-ului.
Iar nu vreau să fac comentarii la adresa…pe mine totdeauna m-a indignat acest lucru şi am fost împotriva acestor variante, adică lider de sindicat implicat politic, atunci dacă aş fi eu persoana, ar trebui să fiu cu poziţia partidului..nu?..şi să dau cu stîngul în dreptul, nu ştiu, a avea coloană vertebrală cred că trebuie să te dedici mişcării sindicale, eu m-am dedicat sindicatului, că am făcut-o bine, că am făcut rău sunt colegii care mă pot analiza şi atunci am avut şi eu de două ori posibilitatea să fiu parlamentar, pe post eligibil. Am refuzat, de ce, de prost ce sunt cred, stăteam şi mă gîndeam cum ar fi fost să stau într-un scaun acolo în Parlament, nu, mai moţăiam, mîncam un covrig, mai citeam un ziar, mai apăsam pentru X sau Y la vot, îmi era bine, îmi rezolvam problema familiei şi am zis nu. Aşa am fost noi, de multe ori am văzut că şi la nivel naţional se întîmplă lucruri care pur şi simplu îi aranjează pe mulţi din teritoriu, inclusiv oameni simpli, membri de sindicat, ceea ce se face. Nu vedem acum, mişcări sindicale legate doar de bugetari. Eu nu zic că nu ar trebui să iasă în stradă. E de unde…dacă este atunci înseamnă că avem un Guvern care ne fură banii şi nu vrea să dea. Dacă nu este, nu putem vorbi de creşteri salariale. Aşteptăm să vină să ne facă investiţii indianul, chinezul, am ajuns de rîsul lumii. Eu nu mă mai pot considera că sunt român cu adevărat atît timp cît aştept să îmi vină nu ştiu ce investitor care trage ţeapă după cîţiva ani şi pleacă. Aşa s-a întîmplat chiar şi la Botoşani.
Cîţi ani de activitate sindicală aveţi dv.?
Am cît un tînăr care se apucă acum să termine şcoala. Din 92, sau mai bine zis din 90 fac mişcare sindicală dar din 94, fac mişcare la nivel de judeţ, adică pe linie de BNS.
Şi dacă ar fi să daţi timpul înapoi aţi opta spre aceeaşi direcţie, aceea de a apăra drepturile oamenilor?
Da, dar nu mai să ai credibilitate că oamenii din spatele tău sunt solidari pentru lupta sindicală, pentru bunăstare. Cred că ar trebuie să luăm exemple de ceea ce se întîmplă în Occident. Noi încă nu putem vorbi de Comunitate Europeană, noi încă nu suntem europeni. Eu aş merge pe un model mai dur, lupta sindicală, tip sud-corean. Poate i-am trezi la realitate, poate ne-am trezi. Cred că aţi văzut de multe ori cum luptă sindicatele în Coreea de Sud, pentru un drept al lor. Pentru că sindicatele nu fac acolo „Jos Guvernul”, ei se leagă de drepturile lor. Atît timp cît eu vin şi vreau astăzi pe lîngă drepturile mele sociale legate de nerespectarea locului de muncă, de neşansele din România, ar trebui să mă leg de astea, eu strig „Jos Guvernul” şi totul are o tentă politică. Noi vrem să muncim, să cîştigăm un ban cinstit, iar cei care vin acum şi ne dau lecţii de economie, au trăit necinstit, au făcut fraude şi vor să ne înveţe democraţie. Se îmbolnăvesc foarte repede, legiuitorul îi iartă, iar pe mine Chiru, dacă aş face o greşeală invoit, în 48 de ore aş fi judecat, condamnat, că aş fi un instigator sau nu ştiu ce.Asta este România deocamdată, eu din punctul meu de vedere nu pot garanta pentru siguranţa mea, pentru că dacă ridici tonul împotriva sistemului, să vedem ce se întîmplă. Atît timp cît cei din UE îmi dau nişte verdicte legate de justiţie şi apare mereu pe tapet încrederea omului în anumite instituţii ale statului care se pierde pe zi ce trece, ziariştii şi cei care fac acest lucru nu îi iau pe chiaburi, că avem chiaburi, cu averi nejustificate, ilicite, şi atunci eu ce încredere să mai am, pe mine cine mă apără…nimeni. Aşa ne-am obişnuit noi românii, să trăim din ce în ce mai prost, se scumpeşte energia, se scumpesc gazele, pe mine mă doare în suflet cînd văd oamenii bătrîni, pensionarii, cu bidonul de 5 litri că se duc la fîntîni şi iau apă, fîntîni la care apa nu este potabilă, este cu nitriţi, ei nu îşi consumă apa de la robinet, asta denotă gradul de sărăcie, mergi la unul în casă, becul este din ce în ce mai slab şi atunci sunt nostalgic, pe timpul lui Ceauşescu, nu aveam lumină, acum renunţ de bună voie, atunci aveam apă caldă cu porţia, acum o drămăluiesc, nu că aş fi eu un economist, omul nu mai are posibilitatea să îşi plătească datoriile către prestatorul de servicii. Ştii ce am cîştigat de la revoluţie? Libertatea de a bîrfi.

Din banii mei plătesc utilităţile la Filiala BNS

Oferă munca de sindicalist satisfacţii materiale sau de alt fel?
Materiale pentru mine, nu. De ce pentru mine, pentru că eu la nivel de preşedinte Filiala BNS nu primesc nici un salariu, singurul avantaj pe care îl am este că sunt într-un consiliu de administraţie la AJOFM, iar bănuiţii ăia care îi iau de acolo îi plătesc la Filiala BNS, ce am pe acolo, fax, telefon, internet sau mai ştiu eu ce. Asta e tot şi deocamdată merg pe varianta că, nu pot fi dat aşa uşor afară din instituţia în care lucrez, chiar dacă am păreri pro şi contra legat de ceea ce se întîmplă în viaţa politică, pentru că vrînd nevrînd, suntem legaţi de viaţa politică a României, chiar dacă suntem sindicalişti sau nu. Dar încă o dată, chiar dacă mi s-ar oferi nu ştiu ce, nu m-aş dedica, nu m-aş pune în fundul în două luntre şi în partid şi la sindicat. Ori aş renunţa în totalitate la mişcarea sindicală şi m-aş dedica activităţii politice, pentru că aş putea să o fac foarte bine, am ceva ani de experienţă, am avut ocazia să discut cu foarte multă lume, am multe seminare legate de domeniul social şi în străinătate. Dar demult, pentru că atunci erau bani, s-au terminat banii, confederaţiile au grijă mai mică faţă de filialele din teritoriu, faţă de alţii care sunt plătiţi din munca sindicală, noi la BNS, după program ne facem munca sindicală, sau dacă sunt acţiuni la care trebuie să lipseşti de la unitate, facem cerere şi luăm cîteva zile de concediu. Asta e doctrina, asta este politica noastră a BNS-ului, o accept, îmi place ce fac şi am facut-o cu suflet şi cu multe sacrificii.

Interviu realizat de Gabriela ERDIC