După mai bine de un deceniu Valeriu Bordeanu, cel mai titrat fotbalist botoşănean de după revoluţie, a revenit acasă. Deşi a avut oferte de la mai multe cluburi din prima ligă, a preferat să semneze cu FC Botoşani deoarece aici are posibilitatea de a debuta şi în antrenorat, ca secund al principalului Marius Popescu. Faptul că nu mai evoluează la echipe precum Steaua, Rapid, Dinamo, Universitatea Craiova sau Unirea Urziceni, unde a cunoscut gloria sportivă, nu îl face să evolueze mai relaxat. Dimpotrivă, simte o presiune suplimentară întrucât este şi antrenor secund, dar şi pentru că acţionarii, colegii, suporterii, aşteaptă foarte mult de la el.
„Am simţit un gol în stomac”
- Cum te-ai adaptat la FC Botoşani dat fiind faptul că până acum două-trei luni te antrenai la una dintre cele mai titrate echipe din România, iar acum evoluezi la o echipă care nu a avut nici un meci în prima ligă?
- Nu a fost prea uşor, trecerea nu a fost prea uşoară, chiar uitându-mă la foştii mei colegi, la echipa Dinamo, în prima etapă chiar am simţit un gol în stomac. Îmi dau seama că e o schimbare, dar trebuie să mă adaptez cât mai repede, nu ar trebui să fie probleme cu adaptarea.
- Regreţi alegerea făcută?
- Nu, nu regret pentru că am foarte multe lucruri de învăţat, eu sunt şi antrenor secund şi chiar îmi place cum jucătorii răspund la antrenament, la comenzile mele şi asta îmi face plăcere.
„Vreau să fac o carieră din antrenorat”
- Este presiunea mai mica în nordul Moldovei decât în capitală? Te simţi mai relaxat?
- Eu personal simt o presiune mai mare pentru că ştiu că se aşteaptă mai mult de la mine. De unde am plecat, trebuia să îmi fac doar treaba, aici trebuie să fiu şi un exemplu, eu trebuie să fac cel mai bine, să le explic exact ce trebuie, ca antrenor secund. Presiunea e mult mai mare, iar în cazul în care vom avea şi meciuri mai proaste, îmi dau seama că o să se spargă foarte multe în capul meu, dar îmi asum această responsabilitate.
- Este o noutate pentru tine să fii şi jucător şi antrenor secund, cum reuşeşti să împaci ambele roluri?
- Crede-mă, am foarte mare poftă de muncă şi chiar mă simt bine în ambele roluri. Pentru mine e o premieră să fiu şi antrenor secund, acesta e şi unul din motivele pentru care am ales Botoşaniul, mi s-a oferit şi postul de antrenor secund. Am de învăţat, eu vreau să fac o carieră din antrenorat şi să mă specializez, vreau să fac chiar şi câteva cursuri.
„Obiectivul meu personal este să ajungem pe primul loc”
- După ce tu ai anunţat că o sa vii la Botoşani s-a scris şi că ai avut oferte de pe prima scenă fotbalistică. Nu crezi că te-ai grăbit alegând Botoşaniul?
- Ca fotbalist am avut cam tot ce mi-am propus, în afară de o convocare la echipa naţională. Cel puţin, ultimul eşec, cu finala Cupei României pierdute a durut, am jucat la echipe mari precum Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, dar şi la echipe mici. În momentul în care am ajuns la Botoşani şi am început antrenamentele, au mai sunat doua echipe, dar am refuzat pentru că îmi doresc să fac chiar ceea ce fac acum.
- La majoritatea echipelor din capitală la care ai evoluat, obiectivul principal era de fiecare dată câştigarea titlului de campion, pe care l-ai şi obţinut de două ori. La Botoşani care este obiectivul tău?
- Obiectivul meu personal este să ajungem pe primul loc. Am dobândit cultul performanţei şi îmi doresc să îl menţin, să fiu mereu pe primul loc.
- Ai şi un orizont de timp, o dată limită până când să îndeplineşti obiectivul acesta?
- Cu cât mai repede, cu atât mai bine, dar îmi dau seama că este foarte greu. Am văzut şi simt diferenţa de organizare, de condiţii, diferenţa de la liga I la liga a II-a. Mai ales, că şi Popescu, antrenorul principal, ştie ce înseamnă condiţii pentru un fotbalist.
„Daca voi găsi un post în care să mă simt bine, voi sugera”
- Tu spuneai că ţinta ta este să ajungă echipa pe locul întâi. Este promovarea un obiectiv realizabil la Botoşani?
- Ţi-am mai spus, sunt mai mulţi factori care se iau în calcul. Eu aştept, mi s-au promis mai mulţi jucători şi sunt câţiva pe care i-am văzut şi cred că ne-ar ajuta. Până atunci, e devreme să discutăm despre aşa ceva.
- Toată lumea se întreabă pe ce post va juca Vali Bordeanu? Unde te-ai vedea tu dând un randament maxim?
- Asta decide antrenorul în primul rând şi daca voi găsi un post în care să mă simt bine, voi sugera, dar antrenorul decide.
- Te-am întrebat deoarece acum cred că ţi-ai făcut o idee despre lotul de jucători, te-ai antrenat, chiar ai evoluat şi în câteva amicale, ştii ce jucători sunt.
- Eu aş juca orice, numai să fie în folosul echipei, asta mai puţin contează. Gloria personală nu mai e de actualitate.
„Îmi doresc să vină lumea la stadion”
- Cum vezi tu primul meci jucat de tine pe teren propriu după un deceniu? Ştiu că ai mai fost pe Municipal, acum 12-13 ani, cu Politehnica Iaşi.
- A fost debutul meu la FC Botoşani, eu am promovat atunci cu Unirea, dar am înteles că s-a schimbat echipa, nu mai e aceeaşi echipă. Am rămas puţin dezamăgit la amicalul de acasă cu Poli Iaşi, mă aşteptam să vină mai multa lume. Sper că în campionat publicul să ne ajute, pentru că e o echipă care are nevoie să fie împinsă de la spate.
- Pe de altă parte, probabil că ştii, FC Botoşani s-a aflat mereu în topul echipelor din liga a II-a ca număr de spectatori pe teren propriu, la meciurile oficiale cel puţin.
- Da, am auzit, dar ţi-am spus spus, îmi doresc să vină lumea la stadion. E o echipa bună care are nevoie să fie împinsă de la spate şi plus că stadionul care arată bine, eu am rămas uimit, cred că e cel mai frumos din liga a II-a.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
