A preluat, de la oamenii care l-au contactat pe Facebook sau la telefon, cazuri sociale grave, a ridicat case de la zero pentru familii sărmane, l-a dus pe Moș Crăciun, doi ani la rând, la copiii sărmani din județ. Iar răspunsul societății, al oamenilor obișnuiți de acasă, botoșăneni care trăiesc în alte județe sau în străinătate, a fost unul pe măsură. Donațiile nu au întârziat să apară iar banii au fost direcționați către cazurile care au umplut contul de socializare al lui Daniel Câșlariu.

Au fost oameni necunoscuți care l-au oprit pe stradă și i-au donat sume de bani pentru campaniile lui.

Însă dincolo de imaginea lui publică de binefăcător, Daniel Câșlariu este în privat un suflet singuratic, cu puțini prieteni și cu o dorință, greu de descris, de a avea propria familie.

„Nu mă așteaptă nimeni acasă”

A fost o postare în prima zi de Crăciun pe Facebook care a impresionat multă lume și anume că de sărbători ai fost singur, după ce a adus bucurie la mii de copii... Cum a petrecut Daniel Câșlariu Crăciunul?

Toată lumea știe pe internet, intru în contact cu mulți oameni, dar din păcate când vine seara și trebuie să mă retrag, tot singurel rămân, tot într-un apartament gol, nu mă așteaptă nimeni din păcate, acasă.

Dar de ce?

Deodată să zicem că nu m-am gândit așa mult la o familie, urmează să mă gândesc, îmi doresc enorm de mult să am și eu un copil. Sărbătorile să zic că nu au fost chiar cele mai frumoase...

Pentru că ești singur?

Nu pot să zic că sunt chiar singurel, voluntarii mi-au scris. Lumea îmi mai scrie... fizic, da, singurel. Am fost pe la părinți, mai pe la niște prieteni. Din cauza pandemiei, nici nu prea am putut și nici nu am vrut să merg nicăieri. Și din cauza situației respective. De obicei eu sunt un lup singuratic, ca și la asociație, sunt singurel, e greu să te încrezi în oameni în ziua de azi

„Câșlariu are multe cunoștințe, dar prieteni sunt câțiva”

În preajma sărbătorilor, singurătatea devine mai apăsătoare...

Da, este drept, e apăsătoare, dar ce pot face? După ce am terminat campania, tot singurel m-am trezit că așa sunt de o perioadă îndelungată. Nu știu dacă aș putea să fiu aglomerat, după atâta agitație, îmi trebuie un moment singurel, liniștit. Că Daniel Câșlariu are foarte multe cunoștințe, dar prieteni sunt câțiva acolo numărați pe degete

La final de an când tragi linie, din punct de vedere al campaniilor pe care le-ai realizat, sunt o grămadă de oameni cărora le-ai dus bucurie în casă, în special oamenilor sărmani. Dar tu, ca om, cât de mult te-a schimbat ceea ce faci?

Pot să spun că mi s-a schimbat viața la 180 de grade. M-a făcut alt om, mai responsabil, foarte calculat. M-a schimbat enorm de mult. Dacă în alți ani mă vedeam genul de om care nu-mi doream să muncesc, să îmi fac o viață de lux, să am o mașină scumpă, să am o casă, poate să fiu cineva în societate, să arăt eu că scot niște bani mulți din buzunar, viața mea a luat o întorsătură la 180 de grade. Mă fac fericit lucrurile foarte mărunte, de aceea am postat pe internet acel mesaj din suflet. Pentru prima oară în viața mea, la 31 de ani, când înainte așteptam poate să primesc un cadou din partea persoanei iubite sau din partea prietenilor, îmi doream de mult un cadou și poate nu l-am primit, anul acesta a fost nu straniu, un pic apăsător pentru mine, pentru că, pentru prima dată în viața mea chiar nu mi-am dorit nimic. Chiar pot să spun că mă mulțumesc cu ce am. Poate altă dată îmi doream telefon de ultimă generație, anul acesta nu mi l-am dorit. Anul acesta nu mi-am dorit extravaganță

Dar ce ți-ai dorit?

Mi-am dorit să aibă și copiii județului ce pune pe masă, să mănânce măcar într-un sfert cât am mâncat și eu pentru că nu au fost niște sărbători prea fericite pentru mine știind că eu am masa plină și poate unii copii nu au mâncat nimic special, o salată beouf sau o cărniță de sărbători, ci mâncarea obișnuită pe care o mănâncă zi de zi

„Retrăiesc traumele și suferințele copilăriei mele”

Și-au pus amprenta cazurile sociale asupra ta, te-au afectat?

Unele dintre ele da, m-au afectat pe mine ca om. Încerc să nu mă afecteze prea mult, pentru că nu aș mai putea să fac ceea ce fac. Dar în mare parte, am învățat foarte multe din cazurile mele și m-au făcut să devin alt om, omul care sunt acum, astăzi, omul care se mulțumește cu ce are, care nu vrea mai mult de la viață, decât să am sănătate, să pot ajuta pe cei de lângă mine. Și ceea ce am căutat este respectul față de semeni. Mă simt extraordinar de bine când merg pe stradă, mă oprește lumea, mă felicită, mă simt un om total diferit. Tot ceea ce fac eu și campaniile și suferințele pe care le-am avut se reflectă din copilăria mea. Campania 5.000 de zâmbete este o retrăire a copilăriei, toate vin din suferințele și traumele copilăriei mele.

„Să fim mai buni, nu numai de sărbători”

Anul viitor ce-ți propui?

2021 sper să fie un an mai bun. Îmi doresc ca anul care vine îmi doresc să construiesc nu șapte, măcar zece case de la zero pentru copii premianți, pentru bătrâni. Voi începe anul în forță cu una dintre cele mai mari campanii pe care o pregătesc pentru cei mai necăjiți copii ai județului. O să fie o acțiune foarte mare, poate mai mare decât cea cu 5.000 de zâmbete, sper să reușesc. Îmi doresc să schimb fața județului Botoșani, îmi doresc să fiu un exemplu pentru mulți și să renaștem termenul de voluntariat, de implicare, să fim mai buni, nu numai de sărbători, de Crăciun și de Paști. Îmi doresc să fiu puterea exemplului pentru mulți, să mi se alăture sau să facă și ei individual fapte bune, să fim oameni mai buni. Și de asemenea, îmi doresc ca prin puterea pe care mi-am creat-o și prin omul care am devenit, să le dea de gândit autorităților locale că este timpul să pună mâna să facă. Eu nu voi lăsa garda jos și voi fi la ușa lor, vreau să le arăt că tot ceea ce fac eu, nu trebuie să o fac eu, este de datoria lor. Sper ca să vadă cei care ne conduc că este timpul să facă. Oamenii vor și faptele lor, nu numai a noastre...

Cât vor mai dona botoșănenii?

Asta am vrut să întreb, anul acesta a fost plin, dar cât o să mai doneze oamenii obișnuiți? La un moment se va opri și acest val de donații, nu?

În mare parte eu am știut de la bun început că la un moment dat lumea nu va mai avea puterea să doneze și vor veni vremuri grele. Dar am învățat că trebuie să mă creez eu, Daniel Câșlariu, să fiu cunoscut, să am respectul oamenilor. Sunt unele situații, cum a fost casa copiilor de la Vf. Cîmpului și unde era nevoie de vreo 30.000 de lei pentru a o conecta la curent electric. Erau 400 de metri de cablu, dar a apărut omul Daniel Câșlariu a mers și a vorbit cu dnul director de la E-ON care are respect față de omul Daniel Câșlariu și a spus: rezolv, nu mai trebuie banii respectivi. Respectul pe care mi-l poartă oamenii face ca misiunea mea să devină mai ușoară. Găsim și alte căi, nu numai lumea să doneze. Dar trebuie să fiu acolo, la momentul potrivit

Există și oameni care te contestă?

Întotdeauna vor exista. Cine mă contestă, rog cu mare drag, pot să-i predau asociația. Oricărui om care vrea să conteste acțiunile mele și sinceritatea mea. L-aș ruga să vină. Predau Asociația Grup Civic Botoșani oricărui botoșănean care se simte capabil să facă ceea ce am făcut eu într-un an de zile, să-și sacrifice viața și timpul ș.a.m.d.

„A fost primul meu șoc”

În 2020 care a fost cazul care te-a marcat cel mai mult, care a fost cel mai greu pentru tine?

Au fost multe. Un caz foarte apăsător când am avut prima cădere a mea, m-am simțit foarte, foarte slăbit. A fost cazul celor trei fetițe de la Oneaga în care tatăl era bolnav de cancer în ultima fază, imobilizat la pat, stăteau toți într-o cameră. Când am început să le fac baia și o cameră, a murit tatăl și m-am văzut nevoit să-l înmormântez. Atunci am auzit la înmormântarea tatălui cum țipau fetele: vino acasă. Pentru mine a fost așa o cădere. A fost primul meu șoc. A fost unul dintre cele mai grave cazuri de la Asociația Grup Civic

„Am luat legătura cu un psihoterapeut”

Și cum ai reușit să-ți revii?

Știind că voi avea și alte acțiuni, am luat legătura cu una dintre cele mai cunoscute psihoterapeute din Botoșani, d-na Cristina Lupașcu, și i-am cerut unele sfaturi. Am făcut câteva ședințe, m-a îndrumat foarte bine ce să fac și am revenit la ceea ce fac eu. Nu e ușor ceea ce fac eu. Eu aș vrea că toți cei care mă critică să vină să stea măcar o săptămână să vadă prin ochii mei ceea ce văd eu, suferința copiilor, suferința bătrânilor, neajunsurile și neputința. Să vină și să vadă și atunci o să văd eu cât de tari sunt. Că așa, pe Facebook, toți sunt eroi, dau sfaturi...noi suntem foarte buni la dat sfaturi, dar la pus mâna să facem ceva, mai greu.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: