Primarul municipiului reşedinţă de judeţ este deja cel mai longeviv edil botoşănean de după revoluţie. A trecut de jumătatea celui de al doilea mandat şi asemenea celui dintîi, nu vorbeşte încă de o nouă candidatură, fie ea la Primărie sau în orice altă parte. Este mulţumit cu realizările de pînă acum şi crede că se exagerează atunci cînd se spune că o bună parte a investiţiilor din oraş capătă culoarea PDL-ului. În plus, dă asigurări că marile investiţii nu sunt prelungite intenţionat pentru a fi inaugurate în campania electorală. Este în cotinuare hotărît să candideze la preşedinţia judeţeană a democrat-liberalilor, deşi, paradoxal, n-a participat la nici o şedinţă a Comitetului de Organizare şi Desfăşurare a Alegerilor.
„Pentru unii voi fi cel care am făcut un bulevard, dar s-au stricat trotuarele foarte repede”

-    Cum vă simţiţi după şase ani şi aproape jumătate în fruntea acestui oraş?
-    Obosit…

-    Şi mulţumit…?
-    În cea mai mare parte sunt mulţumit de activitatea depusă cu consilii locale diferite întrucît cred că au reglementat multe lucruri din punct de vedere legislativ în oraş, pe de o parte şi s-au întîmplat şi foarte multe lucruri bune. Şi, mai mult de atît, unele s-au finalizat, altele sunt în curs de execuţie, altele vor fi contractate foarte repede. Cred că am un sentiment al datoriei îndeplinite faţă de cetăţenii oraşului.

-    N-o să vă întreb care sunt lucrurile bune pentru că, probabil, am sta de vorbă cam mult şi aveţi timpul limitat. Am să vă întreb însă cu ce credeţi că o să rămîneţi în amintirea botoşănenilor? Aţi avut un primar înainte care a rămas în amintire datorită unei ierni în care nu s-a dat cădură.
-    Depinde şi de care botoşăneni vorbim. Unii au o memorie mai lungă, alţii au o memorie mai scurtă, sunt opozanţii care probabil totdeauna vor încerca să găsească lucrurile rele, sunt partizanii care vor găsi numai lucrurile bune, sunt oamenii simpli şi normali care sigur vor spune odată „s-a întîmplat lucrul ăsta în perioada în care a fost X primar”. N-aş putea să spun. De exemplu, pentru locuitorii din Tulbureni voi fi primarul care a asfaltat strada, poate pentru cei din Parcul Tineretului voi fi cel care le-am făcut parcările şi le-am igienizat zona, pentru unii voi fi cel care am făcut un bulevard, dar s-au stricat trotuarele foarte repede, v-am spus, în funcţie de simpatia şi antipatia pe care o am faţă de fiecare.

-    Deci recunoaşteţi şi dvs. că s-au stricat cam repede trotuarele acolo.
-    Eu am o vorbă şi nu-i vorba mea, am adoptat-o: „numai cine nu munceşte, nu greşeşte”. Mai mult, ştiu că sunt la finalul şi a lucrurilor bune şi a greşelilor, chiar dacă nu sunt eu acela care le generează. O să se spună „în mandatul Flutur (că probabil asta vreţi să mă întrebaţi) s-au stricat trotuarele pe bulevard”, nu spune că a fost o lucrare de 6,7 kilometri şi spune numai de ăia 500 de metri de trotuar, care, e adevărat, sunt şi vizibili, dar orice problemă este remediabilă. Mai greu este să faci un lucru şi să nu ai posibilitatea financiară să faci. Aşa, poţi să ai multe proiecte, „vreau să fac aia, vreau să fac aia, trebuie să fac aia” şi că constaţi că, între a vrea şi a putea este o diferenţă foarte mare, iar lucrurile care sunt făcute şi, dacă mai apar şi greşeli şi accidente într-un lucru făcut este remediabil.

„Nu înseamnă că se face special pentru campania electorală”

-    Apropos de bulevard… şi bulevardul, dar şi alte lucrări mai importante din oraş, au fost terminate în 2008 chiar în preajma campaniei electorale.
-    Nu, nu, nu.

-    Acum vedem că şi alte lucrări se prelungesc.
-    Nu se prelungesc. Sensul întrebării îl înţeleg. Haideţi să ne uităm, în momentul contractării, lucrarea din centrul vechi, de exemplu. Contractul s-a semnat în 2008, deci banii i-am obţinut în 2008. Licitaţia s-a adjudecat după un an şi ceva, în 2009, termenul de execuţie era 2010…

-    Care s-a prelungit…
-    S-a prelungit… N-am prelungit-o noi, Primăria, pentru că este contract semnat între Ministerul Dezvoltării şi constructor, dar din cauza unor motive absolut obiective – expertizarea caselor, ceea ce s-a descoperit în subsoluri, timpul şi nu ştiu mai mai care – se va finaliza în vara anului 2011, deci nu-i 2012, deci nu se prelungesc că se doreşte lucrul acesta. Lucrările de la ISPA, nu? Pentru că foarte puţină lume ştie în oraş că Primăria n-are nici în clin, nici în mînecă cu lucrările de la ISPA. Sunt fonduri europene de care beneficiază Consiliul Judeţean prin Apa Grup, dar 90% din lucrări sunt în municipiul Botoşani. Nimeni nu înţelege şi spune „uite cîte săpături” şi e înjurat primarul şi nu spune că s-au lungit lucrările că nu s-a dat TVA-ul la timp de către statul român, Apa Grup n-a avut de unde să plătească TVA-ul, statul român a ajutat Apa Grup să plătească TVA-ul. Aici n-a fost o greşeală a statului, statul român a găsit pînă la urmă nişte bani şi i-a dat la Apa Grup. S-au prelungit astfel lucrările care şi alea trebuiau să fie gata în 2010 şi vor fi finalizate în 2011. Păi noi ce să facem aici? Aşa e mersul banilor europeni… Finalizăm centura clar în 2011, în cei doi ani de contract, dar noi luna asta licităm inelul principal de străzi, luna viitoare licităm parcarea subterană, parcurile şi pietonalele. Ce putem face? Astea se vor finaliza conform contractului, că executantul vine şi spune „da, fac lucrul acesta în 18 luni, 24 de luni, în 16 luni” şi se vor finaliza undeva în 2012. Asta nu înseamnă că se face special pentru campania electorală. Nu! Ăsta este mersul programelor.
-    Dar ar fi putut fi calculate din timp: acum depunem proiectul, cam în perioada cutare semnăm contractul, astfel încît să fie gata înainte de alegeri.
-    Nu, asta nu depinde de noi şi noi, Botoşaniul, stăm foarte bine faţă de cele mai multe municipii din ţară pentru că am ocupat pe toate axele europene de finanţare. Avem proiecte pe toate axele. Este vorba de cum ne oferă finanţarea şi contractarea UE, prin Ministerul Dezvoltării. Nu-i nimic calculat. Dar problema asta s-ar putea pune şi în Iaşi, spre exemplu. Ce interes are Ministerul Dezvoltării ca în Iaşi, în 2012, să se finalizeze proiectul de 100 de milioane de euro? Nu? Dacă am merge pe o chestie politică… exclus.

„Probabil ar trebui să vopsim şi bordurile portocalii”

-    Dar ce interes există la Botoşani să fie atîtea chestii portocalii, de la poarta de intrare în stadion, pînă la scaunele de la Polivalentă sau sediul de la Modern Calor?
-    Simpatică şi întrebarea asta. De ce nu se observă, spre exemplu, că sunt foarte multe sedii, foarte multe lucruri, care sunt şi roşii, şi albastre, şi gri?

-    Dar astea sunt locurile unde se adună mulţi oameni, la Polivalentă, la stadion…
-    Se adună 2-3.000 de oameni, dar nu văd nici un impediment, în problema cu culoarea chiar nu văd nimic. Probabil ar trebui să vopsim şi bordurile portocalii cînd facem curăţenia de primăvară. Sau gardurile…

-    Adică s-ar putea şi mai mult portocaliu.
-    Ei nu, cred că sunt trei sau maxim patru locuri care le puteţi să le spuneţi. La stadion nu ştiu…

-    Porţile de intrare sunt portocalii, scaunele sînt albastre.
-    Scaunele le-am pus - şi este un exemplu că nu e o regulă – şi anul acesta, şi anul trecut, şi acum doi ani, deci puteam să alegem varianta portocaliu. Cred că se merge prea departe. Dacă vreţi o iau ca şi o glumă.



„Celelalte culori sunt mai scumpe”
-    Nu-i glumă sau, mă rog, e o glumă plecată de la un fapt real, există, nu-i nimic inventat aici.
-    Pentru că scaunele portocalii sunt mai ieftine (rîde…), ca să răspund în acelaşi sens. Celelalte culori sunt mai scumpe şi de asta… Nu, poate să fie exces de zel. La Modern Calor, spre exemplu, nici nu ştiam. O fi făcut portocaliu, în fine… În Sala Polivalentă cînd am pus scaunele, în 2006, nu?

-    În Sala Polivalentă s-au pus înainte de alegerile parlamentare, în 2008.
-    Nu… în 2007. Cînd le-am pus, nu cînd am dat drumu. În 2006 sau 2007.

-    În 2008 s-a inaugurat sala.
-    În fine… Atunci m-au întrebat „am găsit nişte scaune” şi le-am spus „pune-ţi ce vreţi”. „Dar dacă sunt portocalii e vreo problemă?” şi am spus „care-i problema?”. Deci care-i problema? Pînă la urma urmei, acolo un cuvînt a avut de spus şi proiectantul. Sergiu, mergem prea departe, putem fi un pic mai destinşi, mi se pare că…

-    Că e o culoare frumoasă, nu?
-    Mi se pare o glumă, de ce suntem aşa de… chiar nu înţeleg.

„El (Mihai Ţâbuleac – n.r.) a uitat şi el că nu era preşedintele PLD-ului la Botoşani”

-    Unii oameni, şi mărturisesc că nici eu, nu au înţeles în totalitate gestul dvs. de a vă retrage din funcţia de preşedinte al organizaţiei şi a nu mai accepta de a fi preşedinte nici măcar interimar, dar de a candida totuşi la preşedinţia organizaţiei.
-    De ce…? În primul rînd, am fost numit într-o funcţie, în cea de preşedinte, n-au fost alegeri în momentul în care s-au unit cele două partide. Dl.Ţâbuleac a invocat foarte mult lucrul acesta, n-am avut o problemă cu dl.Ţâbuleac.

-    D-lui sigur a avut o problemă cu dvs.
-    Deci n-am avut. Spunea că, dacă îi revenea PLD-ului postul, ar fi trebuit să îi revină d-lui, nu? El a uitat şi el că nu era preşedintele PLD-ului la Botoşani. Preşedintele PLD-ului era Liviu Rădăşanu. Dacă era vreo chestie de genul ăsta, deci trebuia să fie Rădăşanu preşedintele PDL-ului. Pe urmă, după primul tur de alegeri la prezidenţiale, după celelalte cîştigate, şi au fost patru runde de alegeri, am spus că îmi dau demisia dacă rezultatul nu este unul favorabil.
-    Şi atunci, a doua zi după alegeri aţi spus că nu prea mai este cazul fiindcă s-au cîştigat alegerile la nivel naţional.
-    Deci, nu mi-am dat demisia după primul tur. După al doilea tur am spus, „deocamdată e euforia, dar vedem ce se hotărăşte, pentru că se va face o analiză pe rezultate”. Acesta a fost primul aspect: rezultatul la alegerile prezidenţiale, că la celelalte n-am de ce să mă plîng cu toate că, culmea, am ieşit pe ultimul loc, dar Botoşani a fost singurul judeţ care a crescut cu 7% pentru Băsescu în 2009 faţă de 2004, deci cea mai mare creştere a fost la Botoşani, dar am ieşit pe ultimul loc.

„A fost acea discuţie cu nişte veniri în partid, iar eu n-am fost de acord”
-    Şi în 2004 Băsescu a candidat din partea Alianţei, erau şi voturile liberalilor acolo.
-    Eu ce spun… aşa s-a întîmplat să fie. De cealaltă parte, rezultatul care nu a fost OK, mi se pare normal, la orice capul trage întotdeauna, nu văd de ce să-l găsesc vinovat pe unul sau pe altul, că fiecare a avut cîte un colegiu. Pe urmă, a fost acea discuţie cu nişte veniri în partid, iar eu n-am fost de acord.

-    Adică… venirea cui?
-    Era vorba de dl.Ţurcanu în primul rînd.

-    Dacă era Ţurcanu probabil că era o întreagă trupă acolo.
-    Da, o întreagă trupă şi eu eram ăla care am spus „nu cred”, dar am spus că, decît să opresc eu partidul din dezvoltarea lui armonioasă, mai bine îmi dau demisia. Plus că veneau alegerile interne. Eu, care n-am fost ales, am fost numit preşedinte de partid, mi s-a părut normal ca, într-o confruntare internă, cei care vor să candideze de pe funcţia de preşedinte să plece de pe poziţii egale. Pentru că, din poziţia de preşedinte, puteam să fac o normă de reprezentare de nu ştiu care, puteam să influenţez nu ştiu ce şi nu ştiu şi mai ales atunci au fost nişte acuze de genul ăsta, mai voalate sau mai puţin voalate, nici nu îmi mai aduc bine aminte şi am spus că aşa ar fi corect. De partea cealaltă, cum aş fi eu acum să plec din partidul acesta? Pentru că la greu vor pleca mulţi. E greu, e foarte greu, am prins cea mai grea perioadă şi eu să spun: „băi, nu ştiu, eu mă duc în partea cealaltă că ăia mă primesc cu braţele deschise” şi cred că m-ar primi mulţi cu braţele deschise. Păi ce dovadă ar fi asta? Eu totuşi fac politică din 1990 şi nu cred că am fost, în politică, o persoană nici ranchiunoasă, nici n-am provocat scandal, nici… Acum ce să fac, să mă joc aşa?

“N-am mai trecut pe la partid”
-    Spuneaţi că aţi făcut acest gest de a renunţa la funcţie tocmai pentru a asigura o competiţie cît se poate de echidistantă pentru toţi candidaţii, dar uitaţi că nu aveţi contracandidaţi.
-    Dar eu nu ştiu cine se va înscrie.

-    Sigur este că, public, doar dvs. v-aţi anunţat intenţia de a vă înscrie.
-    N-am mai trecut pe la partid. Se fac alegeri în toate organizaţiile locale, se munceşte. CODA s-a întîlnit de patru ori pînă acum şi n-am fost la nici o întîlnire.

-    Nu aţi fost invitat sau de ce?
-    Pentru că aşa am avut programul. Eu sunt membru CODA, am avut alt program, n-am fost, n-am reuşit. Partidul merge înainte, se organizează, se fac alegeri, la nivel de secţii de votare, de organizaţii. Acum este perioada care se depun candidaturile pentru diverse funcţii. Dacă mă întrebi, nici nu ştiu cine şi-a depus candidaturile. Deocamdată la organizaţiile locale, pentru judeţ încă nu s-a deschis. Dar poate să fie oricine. Eu am spus că voi candida şi de obicei nu mă întorc.

-    Şi acum vă gîndiţi să vă întoarceţi?
-    Nu, de obicei nu mă întorc, am spus că voi candida. Adică, nu mi se pare corect, eşti la bine şi la rău nu mai eşti.

„Nu mai mă angajează nimeni ca inginer”

-    Da, era şi sloganul PDL-ului, „împreună la bine şi la rău”.
-    Eu ştiu ce înseamnă asta şi cum, să nu-mi asum? Îmi asum chiar şi bucata asta de guvernare că trebuie să mi-o asum, asta este.

-    Şi nu credeţi că această asumare publică – şi sunteţi unul dintre puţinii lideri de la PDL Botoşani care îşi asumă guvernarea PDL – o să vă coste la alegeri?
-    Ce legătură are una cu alta? Nu pot! Cum adică, să joc aşa numai pentru mine, să mă conserv, să mă închid într-o carapace? Oricum mi-am ales să fac politică. Nu ştiu cînd o să mai fac eu inginerie, nu cred, nu mai mă angajează nimeni ca inginer, ca ăia trecuţi peste 45 de ani.
-    În primul mandat de primar, după o perioadă scurtă de timp de la dobîndire, aţi declarat public că vă ocupaţi doar de Primărie, adică nu vă identificaţi cumva cu Guvernul de la acea dată, ori cum vă asumaţi clar guvernare. Sunt două atitudini total diferite.
-    Bun, în momentul acela probabil eram şi în perioada în care nu mai eram la guvernare, în 2007. Din noiembrie 2006 n-am mai fost la guvernare, nu? Deci ce treabă aveam cu guvernarea? Pentru că era clar că nu era ceea ce mă interesa pe mine. Acum, dacă nu mi-o asum eu, cine să şi-o asume? Cel puţin din organizaţia asta?

„Ce aud uneori eu despre mine, rămîn eu mirat”

-    Dl.Ţâbuleac, de exemplu.
-    Ooooo (rîde) Ce-i convine lui, cînd vrea ceva răcneşte că-i Guvernul aşa, i se dă, nici asta nu-i atitudine… şi mai îmi creez aşa, un culoar de aşteptare, că am fost cuminte, nu-i…

-    Unde vă vedeţi prin primăvara anului 2013, ca funcţie administrativă?
-    Nu pot să spun lucrul acesta.

-    Mai candidaţi la Primărie?
-    Chiar nu pot să spun.

-    Nu ştiţi, nu aveţi încă o proiecţie, nu v-aţi hotărît sau…?
-    Nu sunt hotărît, e prematur.

-    Sînt tot felul de zvonuri că o să candidaţi la Consiliul Judeţean, la Senat...
-    Or fi zvonuri. Eu aud eu despre mine lucruri care nici măcar nu le-am gîndit vreodată, nu să le mai şi făcut. Nici nu le-am gîndit. Dar lumea e dispusă, cînd eşti o persoană publică, acum sunt o persoană publică, pot să aud orice, practic m-am uzat, m-am obişnuit. Se aud zvonuri, ce aud uneori eu despre mine, rămîn eu mirat. Spun „asta este, despre cine vrei să vorbească? Dacă n-or vorbi despre mine, despre cine or să vorbească?”. Sunt 200 de oameni în oraşul ăsta, în judeţul ăsta, despre care se vorbeşte. Mai mult sau mai puţin. Deci nu am o chestie hotărîtă.

Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU