Claudiu Petrila este cel mai în formă jucător de la Rapid de-a lungul sezonului şi, în ciuda multor schimbări care au avut loc la club în ultima perioadă, el a rămas printre puţinele constante ale echipei.
Şi speranţa că rapidiştii pot obţine ceva frumos la finalul actualei stagiuni.
Un Claudiu Petrila care a ajuns deja la 24 de ani, are numărul 10 pe tricou şi a devenit cel mai influent jucător pe fază de atac al echipei giuleştene. Cum a trecut timpul! Născut la 7 noiembrie 2000, în Sânnicolau Român, judeţul Bihor, micul Claudiu a fost dat la fotbal doar ca să facă parte dintr-un cadru organizat.
”Fotbalul l-am început la 6 ani. Mă jucam la ţară cu mingea în faţa casei şi părinţii au văzut o sămânţă de talent. Au zis să încerce să mă dea la fotbal chiar dacă nu o să iasă nimic, măcar să am un program, să fiu într-un mediu cu mai mulţi copii. A fost o decizie foarte bună”, îşi amintea el începuturile sale în acest sport.
În 2012, ajungea la LPS Bihorul. Cel care l-a ajutat a fost Eugen Ilişoi, un antrenor local: ”Eram profesor la grupa de jucători născuţi 2000 la LPS Bihorul. A venit la mine un puşti împreună cu părinţii şi bunica. Erau din Sânnicolau Român, o comună la aproape 30 de kilometri de Oradea. Puştiul nu ştiu dacă împlinise 12 ani. Familia mi-a spus că el iubeşte fotbalul, că vrea să vadă dacă merită să facă pasul în fotbal cu adevărat. L-am văzut la două şedinţe de antrenament şi le-am spus: copilul rămâne, trebuie să rămână!”. Şi, de aici, drumul său în sportul-rege a luat amploare. A devenit ceva serios. Cea care ”l-a călăuzit tocmai în acest spirit al seriozităţii, al rigorii” a fost bunica lui Claudiu. ”O femeie extraordinară, fost cadru didactic, l-a sprijinit incredibil! L-a făcut să fie şi cuminte şi organizat la şcoală!”, povestea acelaşi Ilişoi.
Despre rolul bunicii sale în omul şi jucătorul care a devenit astăzi, Petrila sublinia: ”M-am mutat la Oradea cu ea, sora mea şi vărul meu. E o persoană foarte importantă, foarte bună şi care m-a ajutat mult când m-am mutat. Împreună cu părinţii mei au făcut tot posibilul să-mi fie bine şi să fac performanţă. Era o persoană energică şi asta mi-a transmis şi mie. Cu ea am învăţat pentru şcoală, pentru chestiile legate de cultură. Toate momentele cu ea sunt speciale şi le ţin bine în inima mea”.
În 2015, Petrila făcea pasul spre Hidişelul, unde a debutat cu gol în Liga 4. La 15 ani. Iar anul 2016 venea cu multe evenimente pentru el. „Am fost în probe la Sampdoria şi la Botoşani”.
Dar a fost refuzat. ”Nu aveam fizic, nu aveam putere, nu aveam nimic”. Însă, privind în urmă, jucătorul şi-a dat seama: ”Ulterior am ajuns la mai bine. Eram doar cu mingea în faţa casei”.
La Botoşani antrenor era Leo Grozavu. Profesorul Eugen Ilişoi rememora momentul: ”Acesta e adevărul-adevărat: când Leo Grozavu, cel care l-a antrenat cu succes la Sepsi, era la Botoşani şi l-a văzut pe Claudiu, a rămas impresionat. I-a anunţat pe toţi, după ce s-a convins foarte repede”.
Dar totul s-a năruit pentru adolescentul bihorean: ”Am făcut individualizare, tot ca la carte, am lucrat mult doar cu el, era şansa băiatului. Dar Grozavu a părăsit între timp FC Botoşani!”, îşi amintea, cu tristeţe, profesorul Ilişoi, cel care i-a fost alături lui Petrila în tot parcursul său de la LPS Bihor şi până în Liga 1. Claudiu Petrila nu mai avea să rămână însă mult timp la nivelul ligilor de amatori din România. Norocul urma să-i surâdă. În 2017 ajungea în curtea celor de la CFR Cluj, la echipa a doua: ”La 17 ani am reuşit să mă mut la Cluj-Napoca. Singur. Mai stăteam cu colegi în acelaşi bloc. Am luat viaţa în piept”.
Continuarea articolului AICI
