Romică Surugiu, un om al muncii, al perseverentei și al visurilor clădite pe fundația unei fabrici de pavele din Dorohoi, a plecat dintre noi pe 8 martie.
La vârsta de 61 de ani, inima sa, care a bătut neîncetat pentru afaceri și familie, s-a oprit dintr-o dată, lăsând un gol imens în rândul celor care l-au cunoscut.
Era fratele cel mare al lui Viorel Surugiu, omul care a clădit Spicul 2 în același oraș, un simbol al muncii și al dedicării. Dar în cazul lui Romică, succesul său nu se măsura doar în câștiguri materiale. Era un om cu o inimă mare, cu un zâmbet ce încărca încăperea de optimism și o muncă titanică ce răsuna în fiecare detaliu al afacerii sale, scrie Glasul Nordului.
A plecat într-o zi ca oricare alta, dar această zi avea să fie marcată de o tragedie. Problemele cardiace de care suferea au fost, în final, cele care l-au doborât. Poate că nimic nu ar fi putut opri acest final, dar rămân în urmă amintirile unui om care a trăit în ritmul propriei sale inimi, alături de cei dragi.
Moartea sa vine ca un ecou dureros, un șoc care nu doar că lasă în urmă un om de afaceri, ci și un frate, un prieten, un stâlp al unei comunități. Tragedia devine și mai mare atunci când privim înapoi, în urmă cu doar câteva săptămâni, când fratele său mai mic, Dan Surugiu, a plecat și el din această lume, lăsând în urmă nu doar afaceri, ci și un gol imens în inima celor care l-au cunoscut.
Pentru cei care au avut privilegiul să îl întâlnească, Romică va rămâne o amintire vie, un om care a construit cu mâinile sale un imperiu, dar care a lăsat în urmă ceva mult mai important – o amprentă de neșters asupra comunității și a celor care l-au iubit. În fața acestei dureri, nu există cuvinte suficiente pentru a descrie pierderea. Tot ce rămâne sunt amintirile și lecțiile pe care le-a lăsat în urma sa.
Dumnezeu să-i odihnească în împărăția sa.
