Liviu Cimpanu si Nicolae Rebenciuc sustin asadar Guvernul Negoita, Guvern care, ca si cel al lui Croitoru, bancherul de care nu am auzit pina ce sa il puna Basescu sa faca un Executiv si nici dupa ce a picat, are tot atitea sanse de reusita cam cit are si Romania sa cistige campionatul mondial de fotbal la care nu s-a calificat. Nu asupra acestui aspect vreau sa insist insa acum. Ceea ce este de remarcat e ca, dupa o perioada in care au tot facut-o pe-a independentii, cei doi parlamentari, victime mai mult sau mai putin ale deputatului de Dracsani, isi recunosc intr-un final noua orientare politica. Nu inteleg insa la ce a fost necesar tot circul acesta cu independenta, cu un grup al parlamentarilor fara partid daca atunci cind este in dezbatere o chestie tare importanta precum sustinerea unui nou Guvern ei hotarasc de comun acord sa il sprijine. Din cite stiu eu independent tocmai asta inseamna, sa voteze fiecare dupa cum il taie capul. Insa, atit timp cit decizia este una comuna inteleg ca, de fapt, se actioneaza ca un partid si atunci inseamna ca nu e independenta ci mai degraba dependenta. Dependenta de cine? Pai de PD-L, ca doar acesta e singurul partid care sustine orice premier si orice Guvern daca asa zice Basescu. Revenind la cei doi parlamentari de Botosani cred ca ar fi fost mult mai barbatesc din partea lor sa spuna de la inceput “da dom’ne trec la PD-L si cu asta basta”. Pina la urma nu e nici o crima, n-ar fi nici primii si cu siguranta nici ultimii care, dupa ce partidul le intra in opozitie ei se duc la unul de la putere. Adica nu prea isi are rost tot circul asta cu (in)dependenta. Dar, cine stie, poate e un joc la doua capete si daca iese Geoana presedinte poate ii vedem independenti care sustin un Guvern PSD. Sergiu BALASCAU