Faptul nu trebuie să surprindă pe nimeni că în orașul în care s-a născut Eminescu și Iorga și o întreagă ”galaxie” a culturii, artei și științei românești, au fost editate 184 titluri, din care 65 sunt reviste iar 110 ziare. Acest apanaj putea să-l aibă numai un oraș ca Botoșani, situat în acea vreme ca mărime, putere economică și forță culturală, al doilea sau al treilea după Iași.

O contribuție deosebită în existența presei botoșănene au avut-o tipografiile ce-au aparținut în mare majoritate evreilor în frunte cu acel valoros Gutenberg al nostru, care a fost B.Saidman. Și-au dus existența în perioada anilor 1866-1944 (78 de ani), un număr de 19 tipografii ale căror mașini nu au avut timp să ruginească.

Multe din aceste publicații au avut o existență meteorică, dispărute din motive financiare, unele dintre ele au aparținut unor instituții de stat, altele unor instituții culturale de marcă, altele unor școli secundare. Încă din secolul trecut au apărut publicații cu caracter pedagogic sau adresate minorităților naționale în limba lor, la care s-a adăugat, ca o raritate, publicația Patrula adresată soldaților din Regimentul 6 Vânători Botoșani, în primul război mondial.

În presa botoșăneană au semnat nume mari ale culturii și vieții sociale locale: I.V. Adrian, T. Boyan, Scipione Bădescu, Tiberiu Crudu, C. Iordăchescu, I.V. Luca, N. Răutu, N.N. Răutu, Mihal Gr. Poslușnicu, Gh. Chernbach, Lucia Oprescu, Ludovic Dauș, Al. Enacovici, Artur Enășescu, Ion Sân Giorgiu, Barbu Lăzăreanu și mulți alții. Acestora li s-au adăugat alte nume cu rezonanță națională: N. Iorga, Șt. O. Iosif, D. Anghel, V. Eftimiu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu, O. Carp, Mircea Eliade ș.a.

După prima publicație bucureșteană ”Curierul românesc” din 8 aprilie 1829, urmată de ”Albina românească” de la Iași din 11 iunie același an, a venit și rândul presei botoșănene al cărei act de naștere este semnat în anul 1862 prin ziarul democrat ”Independentul”. Dar, asupra ziarului respectiv, se pune un mare semn al întrebării, asupra lui planând incertitudinea. Ștefan Ciubotaru explică în Monografia orașului Botoșani că singura sursă de informare cu privire la existența publicației este ”Dicționarul literar român de la origini până în anul 1900” semnat de Remus Zăstroi, care nu face nicio trimitere la afirmația de mai sus.

Atâta timp cât nu există nici un exemplar intitulat ”Independentul” care să ateste apariția lui la Botoșani, este greu de acceptat afirmația în cauză. Autorul acestei monografii se întreabă cum poate fi această publicație prima, atâta vreme cât la Botoșani, în 1862, nu exista nicio tipografie?

Din cercetările publicate în monografia ”Pagini culturale botoșănene, 1802-1944, duse cu multă acribie, reiese că prima tipografie s-a inaugurat la Botoșani, de către I.V. Adrian, în luna martie 1866. Și atunci?

Istoria presei botoșănene a intrat în atenția multor cercetători locali dintre care amintim pe Ileana Turușancu, Ionel Bejenaru, Ion Maximiuc, Ștefan Cervatiuc, Gheorghe Amarandei, Stela Giosan, Ștefan Ciubotaru ș.a. care au prezentat în diferite comunicări științifice cu ocazia unor sesiuni, ori au publicat în reviste, ziare și culegeri, rezultatul investigațiilor proprii.

DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL: