De unde vine numele orașului și județului nostru?

Toate toponimele nu sunt întâmplătoare, ne spun istoricii. Ele redau caracteristici naturale și social-politice importante și specifice unor anumite locuri. La baza acestora se află numele comune – apelativele și numele de persoane – antroponimele. Atunci când acestea devin nume proprii, de locuri, își pierd imediat din înțeles. În această situație intră și numele Botoșani, asupra căruia mulți cercetători au emis ipoteze, prezumții, majoritatea dintre ele controversate.

Să le amintim, bineînțeles, în ordine cronologică.

D. Frunzescu, în Dicționarul topografic și statistic al României (1872), este de părere că orașul Botoșani este ”numit astfel de la Batuș-Hanu, căpitanul tătarilor care au năvălit pentru întâi prin acest loc”.

Au venit apoi explicațiile lui Al. Papadopol Callimach, în 1887, care, în lucrarea sa Notiță istorică despre orașul Botoșani, a opinat că numele ar veni de la familia Botășan, amintind că soția domnului Ieremia Movilă era născută Botășan și avea la rându-i un frate, mare boier, care în 1610 a fost tras în țeapă de Ștefan Tomșa. După acesta, numele de persoană botăș (Botășan) derivă din substantivul botăș (butaș) – viță-de-vie sădită de un an.

Cel care s-a ocupat de istoria orașului Botoșani amintește și de relatarea istoricului Samoil Budino Lobacens, din lucrarea Istoria cuceririi cetății Sziget la 23 august 1566 de către Soliman, în care se afirmă că printre cei care ai apărat cetatea, a căzut un anume Petre Botăș, voievodul pedestrimii maramureșene.

Batuș-Chan a prădat Europa de Est și s-a oprit la Botoșani

În 1926, A. Gorovei a semnat cunoscuta și valoroasa carte Monografia orașului Botoșani. Fiind vorba de proveniența numelui Botoșani, fălticeneanul scrie:

”Botoșanii! De unde vine numele orașului și județului acestuia, unul dintre cele mai însemnate orașe și unul dintre cele mai bogate județe ale Moldovei? În unele cărți, scrise cu câteva decenii în urmă, pe când studiile filologice și istorice erau, în țara noastră, încă în fașă, au dat unii cu părerea că numele Botoșani s-ar trage de la Batuș-Chan, hanul tătarilor care în anul 1240, a prădat toată partea Europei, de la Polonia până la Bulgaria și ale cărui hoarde s-au revărsat peste Transilvania și Serbia. Ca să se explice cum de a ajuns Batuș-Chan să-și lege numele de această localitate, care pe atunci trebuie să fi fost un loc pustiu sau cel mult un sătișor sărac și umilit, se spune că Hanul fioros, neglijând orașele întemeiate în care s-ar fi mândrit să-și împlânte steagul, și-ar fi statornicit reședința la Botoșani. Adevărul e că Botoșani își trage numele de la Botăș, care din timpurile cele mai vechi va fi avut vreun rost pe meleagurile acestea”.

Așadar, nimic nou, s-a reluat ipoteza precedentă.

Botaș, Botăș, Botâș, Botuș și Botoș

Iorgu Iordan (1963) este de părere că la originea urbanonimului Botoșani ar sta apelativul Botușe (le), botâșe, un soi de opinci.

N. A. Constantinescu (1963) vede în Botăș radicalul numelui Botoșani, amintit în multe acte Botășani sau Botoșeni. Mai menționează că și alte nume de familie ar fi putut duce la Botoșani: Botaș, Botăș, Botâș, Botuș și Botoș. Tot acesta este de părere că Botăș a provenit din apelativul bot, iar Botâș din botă.

În acest context, toponimele cu rădăcina Botăș sunt numeroase pe întreg teritoriul țării noastre: satul Botoș situat pe pârâul Moldova, în amonte de satul Fundul Moldovei, pârâul Botoșelu, afluent al râului Moldova, Smida Botoșanului, munte aflat între localitățile Ostra și Crucea, pârâul Botoșanului afluent al Suhăi bucovinene, Dealul Botoșanca, în apropiere de Botoșani, satul Botoșanca (actualul sat Manolești).

Din secolul al XV-lea și chiar și mai înainte Botoșanii era cunoscut și sub numele de Târgul lui Botăș, iar în paralel au circulat și s-au impus formele sufixate : Botășeni, Botășani, Botușani, Botușeni, ajungându-se în cele din urmă la Botoșani.