Acum două zile ar fi trebuit să sărbătorească 57 de ani, însă astăzi se împlinesc deja două luni de când a plecat dintre noi. Doar 60 de zile pentru unii, o eternitate pentru cei care, nu puțini, îi duc dorul.
A plecat discret, așa cum și-a trăit viața, fără să vrea nici măcar atunci să capteze în vreun fel atenția celor din jur.
A lăsat orfane nu doar două fete, ci o comunitate.
”Deoarece mi-a fost dat să aud din nenumărate guri și inimi voronene, în aceste zile cernite, același cuvânt repetat aproape obsesiv: a plecat mama noastră”, spunea la căpătâiul Danielei Șfaițer, preotul Andrei Anușca, parohul Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena și Înălțarea Domnului din Vorona Centru.
Mormântul de la ”Pacea”, acolo unde a ținut să își doarmă somnul de veci alături de părinți, este de două luni o mică lume a florilor care sfidează parcă vremea. Dar dragostea trece însă uneori de barierele timpului.
Iar o explicație o găsim tot în cuvintele preotului Andrei Anușca:
”Prin natura ocupației, a antreprenoriatului, a mediului de afaceri în care a activat, s-a aflat deseori în anturaje sau situații care pot compromite, în care unii își vând chiar și dreptul de moștenitor și fiu al lui Dumnezeu pentru comori vremelnice și pseudo-valori trecătoare. Pentru ea însă, bogăția nu a devenit un impediment în calea mântuirii, ci șansă de a cumpăra cer și veșnicie”.
Soțul Cornel și fiicele Ecaterina și Alice au hotărât încă din acele zile de dureroasă despărțire să îi ducă visul mai departe... Visul de a construi cu fapte pe pământ casa din ceruri.
”Poate că acesta este și motivul principal pentru care vă vorbesc astăzi elogios despre doamna Daniela, acela de a evidenția cât de mult «l-a împrumutat pe Dumnezeu» oferind săracilor, cât de sensibilă a fost la nevoile și solicitările, chiar neexprimate de multe ori, ale copiilor lipsiți ori bolnavi, ale bătrânilor săraci, singuri și neputincioși, ale angajaților și ale celor aflați în situații delicate. Prea puțini sunt cei care s-au perindat în aceste zile la Priveghiul creștinesc fără a povesti cum au fost ajutați sau cum au surprins-o făcând fapte bune”, spunea părintele Andrei Anușca la înmormântarea din 8 decembrie.
Alături de copii, la plecarea unui om rămân faptele sale. Unii înalță zgârie nori, alții construiesc avioane, alții vapoare, unii salvează vieți, alții... suflete. Aceștia din urmă o fac de cele mai multe ori în tăcere astfel încât nu vom ști vreodată câți oameni au umplut de lumină.
Se știe însă în ceruri...
