I se spunea HIL. Colinda orașul și amesteca deseori rosturile lumii în care se simțea tot mai incomod și mai neîmplinit. A rămas până astăzi Poetul fără vârstă, cu anii adunați în veșnicie.

"Negociez cu/ întunericul şi întind/ capcane iluziei", scria Horațiu Ioan Lașcu. A trăit ca un boem, a suferit ca un poet, a murit ca un arhanghel.

"Faceţi ce vreţi", ne-a spus înainte de plecare. "N-am fost pe de-a-ntregul al meu/ n-am fost/ niciodată al vostru".

Horaţiu Ioan Laşcu s-a născut la data de 8 mai 1964. A studiat la şcoala primară din satul Stânceşti, judeţul Botoşani. Copilăria i-a fost marcată de bunicul sau, eminescologul I.D. Marin. A urmat cursurile Liceului Pedagogic Botoşani în perioada 1980-1982, absolvind însă la Liceul ”Mihai Eminescu” din Iaşi, în 1984. În acelaşi an a devenit studentul Facultăţii de Filologie (secţia română - franceză) a Universităţii „A.I. Cuza” din Iaşi, pe care a absolvit-o după patru ani.

După terminarea facultăţii a fost profesor la Şcoala generală Todireni, judeţul Botoşani, iar din 1990 redactor la Gazeta de Botoşani, profesor la Liceul de Arta din Botoşani în anul 1991, pentru scurt timp, a urmat o perioadă de boemă până în 1994, când a fost angajat ca referent la Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare Botoşani, unde a lucrat până în octombrie 1997, când s-a stins din viaţă (23 octombrie 1997).

A debutat în revista Amfitrion din Botoşani în 1980. Au urmat colaborări la revistele studenţeşti din Iaşi, precum şi la Convorbiri literare şi Cronica. A fost redactor al revistei Hyperion – Caiete botoşănene în perioada 1991-1997 şi la revista Agora a tinerilor poeţi botoşăneni, în perioada 1992 -1994. A publicat poezii, proză, articole şi eseuri în revistele literare din România şi Republica Moldova. 130 A publicat cărţile: Înălţarea, Ed. Padal-Elcom, 1995 (antum) – Premiul Filialei Iaşi a USR, 1996; Lacrima neagră, Ed. Axa, 1998, Cartea învierii, Ed. Axa, 2004 (postume), Poezii (ediţie definitivă), Editura Axa, 2005 si 2012, N-am fost niciodată al vostru (antologie), Editura Junimea, 2017. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

”Deși a însemnat o apariție fulgurantă și un zbor frânt prea timpuriu, Horațiu Ioan Lașcu reușește să imprime în lirica botoșăneană (dar și românească!) o pecete greu de șters. La valoarea incontestabilă a poeziei se adaugă ingredientele biografice, de natură să sporească o natură tragică, transferând-o direct în legendă. Horațiu Ioan Lașcu putea fi un copil teribil al versului, însă a preferat să se risipească nonșalant. S-a ales mai degrabă cu o altă etichetă, aceea de poet blestemat (maudit), care să exprime condiția sa specială de idealist incurabil într-o lume a violenței și cupidității. Studentul și apoi tânărul licențiat în Litere putea evolua pe o traiectorie firească, încercând să se integreze vremurilor. Poate că a și făcut în acest scop niște pași timizi, dar structura sa sufletească extrem de vulnerabilă l-a făcut să abandoneze repede. (…) Dintr-un soi de revoltă interioară contra ambianței oficiale represive, dar și din reflexul juvenil de a-și epata contemporanii acriți și mediocri, poetul se lasă tot mai des sedus de ispitele bistrourilor și crâșmelor de cartier. Alcoolul mai estompează din viziunile sale tenebroase, dar în același timp ruinează sănătatea trupului parcă tot mai șubrezit. Copilul ascuns între pletele și barba unui eremit suferă atroce pe măsură ce înțelege că nu mai este cale de întoarcere”, scrie despre poet un alt confrate poet, Victor Teișanu. 

Mai puțin se vorbește despre faptul că Horațiu Ioan Lașcu a fost și grafician, că s-a refugiat o vreme și în culoare.

”Se vedea la el o descărcare spontană!”, spune fostul său profesor, Victor Hreniuc.

Era fascinat de culoare, nu de construcția formei, mai spune profesorul de la Școala Populară de Arte.

”În Horațiu răbufneau înclinația, talentul. A participat la mai multe tabere de pictură. La el se observa o descărcare spontană pe o lucrare, exact ceea ce însemna talentul. Era mai mult fascinat de culoare, nu de construcția formei, a imaginii. Recurgea la un fel de esențializare, un fel de sintetizare a peisajului. Dar se vedea la el o descărcare spontană, imagini pe care se focaliza atenția lui. Lucra un pic mai simplificator, dar prindea esențialul zonei, al peisajului, cu încărcătura respectivă”, mărturisește pictorul Victor Hreniuc.

Astăzi, Horațiu Ioan Lașcu ar fi împlinit 58 de ani. A trăit doar 33…

VIDEO: Versuri de Horațiu Ioan Lașcu în lectura unui alt poet botoșănean, Bogdan Federeac / Pictorul Victor Hreniuc despre Horațiu Ioan Lașcu