În zona Botoşaniului, masa de Crăciun este plină cu mâncare gătită aşa cum se făcea pe vremea lui Ştefan cel Mare.
Reţetele sunt unele dintre cele mai de preţ comori ale regiunii – unele populare, altele abia descoperite de la bătrânele satelor şi date mai departe celor tineri. Botoşaniul este un judeţ eminamente rural. Majoritatea covârşitoare a populaţiei trăieşte încă la sat şi respectă multe dintre tradiţiile care au dispărut de mult în lumea urbană – mai ales cele culinare.
Aşa se face că la Botoşani au reuşit să supravieţuiască vremurilor reţete vechi şi de câteva sute de ani. În satele îndepărtate, unde tradiţia încă este la ea acasă, bătrânii au transmis, din generaţie în generaţie, o serie de bunătăţi greu de găsit astăzi în alte locuri. Aici vorbim de la preparate delicioase din carne, specifice sărbătorilor, şi până la deserturi după care-ţi lasă gura apă.
Sunt şi botoşăneni care au reuşit să transforme aceste reţete vechi în adevărate branduri recunoscute la nivel naţional, ca produse tradiţionale.
Unul dintre cele mai apreciate preparate culinare româneşti sunt, fără îndoială, sarmalele. Denumirea este de origine turcă, nu neapărat şi reţeta. Adică, ceea ce numim noi astăzi sarmale, o umplutură învelită în diferite frunze de plante, de la podbal până la sfeclă, poate fi întâlnită în tot arealul balcanic şi est-european sub diferite forme şi denumiri – se spune chiar că toate aceste reţete s-au dezvoltat independent.
În nordul Moldovei, sarmalele se numesc, de fapt, găluşte sau găluşci, cum spuneau ţăranii din nordul Botoşaniului acum mult timp în urmă. Cu sarmalele turceşti au ca punct comun doar ideea în sine, adică o compoziţie învelită în materie vegetală.
De aici însă lucrurile se despart. În comuna Ibăneşti, judeţul Botoşani, un loc unde există multe tradiţii din bătrâni, arhaice, aproape de graniţa de nord a României, încă se păstrează o veche reţetă de găluşte moldoveneşti. În preajma Sărbătorilor de iarnă, o parte a gospodinelor de acolo scot de la naftalină vechea reţetă şi se pun pe gătit. Ingredientele sunt simple: umplutură de carne de porc tocată, amestecată cu crupe de grâu şi învelită în foaie de viţă sau de varză murată.
Familia lui Mihai Ţârliman, un cojocar vestit în sat, a respectat această reţetă din generaţie în generaţie, în preajma Crăciunului. Tanti Elena a explicat cum se fac găluştele tradiţionale în această parte a Moldovei şi de ce ar trebui să se ţină cont. În primul rând, nu se foloseşte orez, ci crupe din grâu. Apoi, carnea nu se toacă, ci se taie musai la bărdiţă, aşa cum se făcea acum 300-400 de ani.
„Cele mai bune sunt din carne de porc, tăiată cu bărdiţa. Aşa se făcea din moşi-strămoşi. Apoi, crupele sunt importante. Întâi şi întâi se undeşte bine ceapa, dar nu în ulei, ci în untură de porc. Carnea tocată la bărdiţă se condimentează numai cu sare şi suc de roşii natural, conservat special pentru sezonul rece“, explică săteanca.
După ce se amestecă toate ingredientele, carnea este învelită în foi de viţă sau de varză murată şi găluştele sunt gata de pus la fiert. Sunt aşezate pe pat de foi murate, de varză, în oală de lut sau în ceaunul de fontă.
Pentru aromă, printre sarmale se îndeasă şi câteva crengi de busuioc, dar şi rânduri de slănină cu carne pentru mai multă savoare. Oala cu sarmale era apoi băgată în rola cuptorului. Odată ce erau gata, gospodina lutuia gura cuptorului până când punea masa de Crăciun, tocmai pentru ca găluştele să rămână calde şi pătrunse de aroma lor.
Oamenii din Ibăneşti recomandă musai un vin roşu rubiniu, de ţară, ca să însoţească găluştele pe masa de sărbători. Mai multe rețete pe Adevărul.ro…
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
