Robert G. Elekess-a născut pe 28 ianuarie 1985 în Brașov, într-o familie multietnică. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov în 2008. În 2012 și-a luat doctoratul la Universitatea „Lucian Blaga”din Sibiu cu o lucrare despre literatura de expresie germană din România în perioada comunismului. În prezent, este profesor de literatură și traducere la Universitatea „Transilvania”din Brașov. A debutat în 2012 în revista „Corpul T”cu poezia Speologia Sinelui. Este fondatorul și coordonatorul clubului de lectură DactărNicu’sSkyzoidPoetsși al festivalului de poezie cu același nume.

Primul volum de poezie pe care îl publică se intituleazăaici îmi iau dinții-n spinare și adio(Editura Tracus Arte, București, 2015). Pentru această carte, a primit Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2016), Premiul Național de Poezie „Iustin Panța”(2015), Premiul de debut al revistei „Familia”și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (2015). În 2018, Robert G. Elekes publică volumul o dronă care sămăvreaînsfârșitdoarpe mine (Casa de Editură Max Blecher, București). Este prezent în antologia Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017 (Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2017).

Debutând cu o carte în care „inspirația funcționează la fel de spontan și de fără cusur, la fel de exact ca incizia diamantului pe sticlă” (Nora Iuga), „o  carte inventivă și plină de lucruri proaspete și expresive, de o încredere în poezie și o poftă de scris care nu pot fi mimate” (Claudiu Komartin), Robert G. Elekes pare să pună accentul – atât în poemele din aici îmi iau dinții-n spinare și adio, cât și în cele dino dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine – pe efervescența discursului, pe spectaculozitate. Titlurile celor două cărți sunt micronarațiuni ce trimit la relația eu-lume, o relație pe cât de antrenantă, pe atât de capricioasă. Textele ne lasă să descoperim un „subiect poetic cu o identitate supraetajată, alternând cadre din viața unui profesor universitar care se dedă la escapisme, cu cele ale îndrăgostitului mereu pe drumuri, ale prietenului solidar, ale singuraticului care își contemplă frustrările și nefericirile, păstrând în permanență un suflu (auto)persiflator” (AnastasiauGavrilovici). E o poezie a trăirilor contradictorii: ironia disimulează angoase; feericul substituie frustrări; platitudinea cotidiană, aparent acceptată, intensifică drama golirii de miracol.

(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)

Biofilm

e primăvară și pretutindeni

morții încolțesc și înfloresc.

oamenii își părăsesc blocurile,

se plimbă mână-n mână printre ei,

se așază în parc la soare

și-și lasă zăpada

care li s-a depus între urechi

să se topească în timp

ce albinele zboară de la mort la mort,

le sug nectarul,

se scaldă în ei

și îi împrăștie în zbor prin lume.

de la atâta moarte în aer

cetățenii hipersensibili

se strănută violent pe asfaltul orașului.

e primăvară și pretutindeni

morții încolțesc și înfloresc.

copiii aleargă pe câmpii,

îi calcă în picioare,

se tăvălesc printre ei,

îi rup de la brâu în sus, îi miros,

îi împletesc într-o coroană

și-i culeg pe cei mai frumoși dintre ei

pentru a-i pune acasă în vază.

iar părinții îi privesc mulțumiți în timp

ce un mititel se arde singuratic pe grătar

și fumul se ridică mut spre cer.

e primăvară și pretutindeni

morții încolțesc și înfloresc.

și undeva, la colț de stradă, un copil

vinde morți cu capul plecat:

trei la cinci lei.

și undeva el o surprinde pe ea

cu un buchet de morți de ziua ei

și undeva cineva bea un ceai de mort

și undeva cineva fură un mort din grădina altuia

și undeva cineva se dă pe față

cu cremă de mort ca să rămână pururea tânăr

și undeva pe o pajiște morții intră

pe o parte a vacii și ies pe cealaltă

și undeva cineva suflă cu toată puterea într-un mort

și își pune o dorință în timp

ce îi vede toate mădularele plutind în jurul lui

și undeva cineva pescuiește un mădular din vânt

și-l bagă în decolteu ca să îi poarte noroc

și undeva cineva îngenuncheat

cu un mort între dinți

cere în căsătorie pe altcineva

și undeva o fetiță cu un mort în păr

își linge mulțumită înghețata.

e primăvară și-n cimitirul din bartolomeu

tatăl meu încolțește și înflorește

așteptând, ca-n fiecare an,

să încolțesc și să înfloresc împreună cu el.

prima casă

orașul ăsta plin

de locuințe-n care

oamenii nu mă mai vor.

undeva în bartolomeu

la jumătate de drum

între nefamiliști și lidl

mama își ține capul într-o mână

și telecomanda în cealaltă

și butonează departe de sine.

sora mea picură în veceu

o she-jesus oarecare

transformă apa în sânge în timp

ce în privirea ei îmbătrânește poza ei de profil.

în bucătărie supa o mănâncă pe bunica

la creier, la mațe, la cancer,

în timp ce se gândește la cum mâine trebuie.

tremură și bunicu-n pat,

își scobește unul după altul

câte un neuron prin nas,

face biluțe mici

și încearcă să dea coș cu ele

în urechea motanului care toarce

la picioarele lui goale și reci

și îngrozitor de albe.

nu mai e spațiu între ei,

nici o lamă de respirație nu mai încape.

chiar și fantoma tatălui meu

e ceva negru turtit

înghesuit la geamul din sufragerie

care se uită la mine cum trec

prin fața blocului

și mă îndrept

spre lidl, spre nefamiliști –

nici eu nu mai știu.

Hogwarts

aștept ca studenții mei să traducă

un poem de bodiu în germană.

ăla în care el

în drum cu trenul spre sibiu

unde ardea ceva mai tare

trece prin

și nu coboară în

brașov

și se simte atât de

înstrăinat și pierdut și singur.

mă uit la biluțele de aer din apa mea minerală

și la cum ele se sinucid anapoda

dându-și drumu spre suprafață.

acum poate un an

în gara de nord pe la 5 dimineața

după ce ea m-a dat afară din casă cu noapte-n cap

am văzut un boschetar care vroia să fie

harrypotter.

și-a luat avânt și fuguța a intrat cu fruntea sus

într-un stâlp de oțel

dintre peronul 9 și 10,

exclamând descreierat

avadakedavra.

acum câteva săptămâni enikő,

o fostă colegă de muncă,

de-a mea și de-a lui bodiu,

care a murit acum mai mulți ani de cancer,

mi-a trimis un invite la candycrush pe facebook.

azi

după ce corectez traducerile

după ce îmi iau bonurile de masă

după ce iau 28-ul până la mine

și mă țin bine ca să nu mă ating de alții

după ce îmi iau de la profi o conservă de pește

după ce mă uit

la ultimul episod din walkingdead,

o să îi dau accept.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: