FOTOREPORTAJ Constantin Manolache a plecat în aplauze şi râuri de lacrimi, zâmbind pe tricourile propriilor elevi
Profesorul, doctorul, inspectorul, vicepreşedintele, dar înainte de
toate OMUL Constantin Manolache s-a plimbat vineri pentru ultima dată pe
străzile Botoşanilor. Nu a făcut-o singur, ci alături de sute şi sute
de oameni, mai mulţi decât i-au fost vreodată alături în cei aproape 64
de ani de viaţă.
Parlamentari, primar, directori, profesori şi elevi au ţinut să-i călăuzească ultimele clipe petrecute alături de cei pentru care a fost „domnul profesor” sau simplu, „Titi”. Iar profesorul a plecat în aplauze, atât atunci când a ieşit pe poarta Bisericii Sfânta Treime, cât şi când a ajuns în faţa Inspectoratului Şcolar Judeţean, instituţie pe care condus-o timp de patru ani, precum şi când a poposit în faţa Colegiului Naţional AT Laurian, pe care l-a slujit până în ultima zi de viaţă. Acesta loc probabil că i-a fost cel mai drag, aşa că a stat ceva mai mult. A avut chiar răbdare să-i asculte pe directorii liceului şi pe elevii cărora până marţi le-a fost diriginte şi care vorbeau chiar despre el. Şi asta sub ochii îndureraţi ai soţiei. Apoi a lăsat în urmă încetişor şcoala care i-a fost ca o casă şi lumea căreia i-a dat atât de mult şi de la care parcă a luat atât de puţin. A rămas doar zâmbetul de pe tricourile elevilor săi.
