„Focul viu” dintr-o comună din Botoșani: Minune a naturii cu proprietăți tămăduitoare ignorată ani la rând

Apa are proprietăți curative pentru boli cronice, însă este neexploatată.

 

În ciuda secetei, izvorul nu a secat

 

Comuna Hlipiceni, aflată într-o zonă săracă, la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Botoșani, se confruntă, de câteva decenii, cu o secetă cumplită, scrie Adevărul.

 

În subteranul acestei comune există însă o resursă naturală extraordinară. Este vorba despre un izvor sulfuros care a rezistat chiar și secetei. Apa tămăduitoare sau „focul viu”, cum îi spun localnicii, iese la suprafață, curge printr-o țeavă de metal la marginea câmpului și se varsă în râul Jijia.

 

Uimitor este faptul că, în momentul în care apa intră în contact cu orice sursă de aprindere, ia foc. Testele specialiștilor arată că apa are, într-adevăr, proprietăți curative pentru boli cronice, precum reumatismul.

 

Descoperită de comuniști, lăsată de izbeliște după 1990

 

Povestea „apei de foc” de la Hlipiceni începe în perioada comunismului. În anii 60, echipe de cercetare au venit la Hlipiceni să caute petrol, în condițiile în care existau informații că aici ar fi un zăcământ. În loc de petrol, au dat însă de această apă sulfuroasă.

 

„A fost descoperită la 200 de metri adâncime, la forare. Au tras o țeavă și au scos-o la suprafață”,

spune Marian Luchian, edilul din Hlipiceni.

 

Deși localnicii îi cunoșteau proprietățile și folosesc apa, încă de atunci, pentru a-și tămădui durerile de încheieturi sau de spate, izvorul a fost lăsat de izbeliște după 1990: a rămas o țeavă la marginea câmpiei, prin care curge apa cu sulf.

„Avem în plan să punem în valoare acest izvor, dar e nevoie de un parteneriat public-privat”,

a adăugat primarul.

 

Deși vin oameni și din alte județe ca să ia apă, nici măcar acest interes nu a schimbat soarta izvorului.

(sursa foto - Cristian Andrioaie)