Aproape 700 de gospodării rase cu budozerul, sute de familii strămutate forţat şi promisiunea unui viitor luminos care nu avea să se arate, însă, niciodată. Este povestea botoşănenilor de pe malul Prutului, din anii 70-80. Comuniştii luaseră decizia de a construi Barajul de la Stânca-Costeşti. În vatra unui singur sat au fost înghesuite şapte sate.

Fiecare familie strămutată primea 400 de metri pătraţi. Aici trebuia să îşi ridice o casă de locuit şi adăposturi pentru animale. Sătenii din Rişca, Lehneşti, Movila Ruptă, Ripicenii Vechi, Popoaia, Bold şi Cinghinia au scăpat de furia Prutului, dar au fost condamnaţi la sărăcie. Nici astăzi nu au mai primit înapoi pământul care li s-a luat pentru a se construi barajul.

Sătenii nu uită drama pe care au trăit-o atunci. După 40 de ani, simt încă nevoia să povestească, să vorbească, să se ştie despre ce s-a întâmplat în vremea comunismului.

Mariana Capata avea 20 de ani când se construia barajul. Astăzi este pensionară şi locuieşte în Târgu Ocna, județul Bacău.

Femeia îşi aminteşte cum în 1976, odată cu planurile de construire a barajului de la Stânca-Costești din județul Botoșani, satul Bold, în care s-a născut, a fost ras de pe fața pământului.

"Dar noi, cei care am deschis ochii acolo, nu am dispărut. Ne-am continuat viața mai departe. Mulți am plecat în toată țara pentru a învăța, a munci, pentru a ne face un rost în viață”, spune Mariana Capata.

După 38 de ani petrecuți în învățământ, Mariana Capata s-a pensionat și, din 2016, a venit cu o iniţiativă inedită: reconstruirea virtuală a vechiului sat Bold. Astfel, pe Facebook a apărut pagina „Satul BOLD, foști locuitori și urmașii lor”.

Cartea scrisă de Mihai Maxim „Satul de sub ape”, apărută la editura Paideia în 2007, face referire la povestea acestui sat.

"Multe descrieri din partea întâi a cărții le identific cu locurile unde am deschis și eu ochii în această lume! Locuri dragi pe care nu le mai pot regăsi nicăieri, nu mai sunt decât în visele mele așa cum erau pe vremea copilăriei mele atunci, acolo!", scrie Mariana Capata.

Sute de oameni au intrat pe grupul constituit pe Facebook şi şi-au spus povestea sau au postat fotografii din vremea copilăriei.

"Am povestit amintiri dragi, am plâns și ne-am bucurat în fața calculatoarelor sau a telefoanelor! Oameni de care nu am știut nimic sau aproape nimic peste 40 de ani, acum ne-am regăsit și am discutat acolo pe grup", povesteşte femeia.

Dar povestea avea să meargă şi mai departe. Pe 24 iunie 2017, copiii anilor 1940, 1950, 1960, până în 1976 au plecat spre Bold.

"Am revăzut locurile așa cum sunt acum după atâția ani! Doar apă, pământ și iar apă, am căutat cu ochii fiecare casa lui unde a fost cândva! A fost un amestec de emoție, durere, bucuria revederii după atâta vreme, toate la un loc, foarte mulți au dispărut, nu mai sunt, au plecat în altă lume demult! La reîntâlnire acolo, am fost în jur de 100-110 de foști locuitori și urmașii lor. Au fost familii cu patru generații prezente, de la 91 ani la 3 anișori! Noi toți acolo am fost fiii satului fără sat! Bucuria revederii a fost extraordinară pentru noi toți, noi am plecat copii din sat și ne-am reîntors oameni trecuți de prima tinerețe, ajunși spre a treia vârstă unii dintre noi", povestește Mariana Capata.

Povestea acestui sat în imagini vechi și noi trebuie făcută cunoscută tuturor românilor, este mesajul Marianei Capata.  

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: