Se spune că în spatele fiecărui bărbat se află o femeie puternică. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul multora dintre capetele încoronate ale României, ce au avut „în umbră“ amante cu o imagine controversată. Invidiate pentru poziţia în care au ajuns lângă regi sau voievozi, unele dintre cele mai cunoscute amante din istoria ţării chiar au condus România, prin intermediul iubiţilor lor de viţă regală, scrie Adevărul.
Cea mai cunoscută amantă din istoria ţării noastre este, fără îndoială, Elena Lupescu. Ea era fiica lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creştin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu şi care în 1901 a deschis o farmacie provizorie şi în oraşul Darabani.
Numită de prieteni “Magda”, ea a fost amanta regelui Carol al II-lea. Din momentul în care Carol a cunoscut-o, respectiv în anul 1925, la o masă cu ofiţeri (ea fiind căsătorită cu un căpitan de vânători de munte, Tâmpeanu, n.r.), acesta a sacrificat totul pentru ea, inclusiv ţara. Elena Lupescu s-a născut la Iaşi în 1896, fiind fiica unui evreu numit Wolf (şi a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare în Viena), după traducerea căruia şi-a luat numele de “Lupescu”. Ea a intrat în legătură cu regele Carol al II-lea prin intermediul lui Posmantir, un fel de fotograf / regizor, apropiat regelui, căruia îi furniza diverse filme, unele chiar deochiate. Profesorul de istorie Ion Ivaşcu din Slatina spune că regele Carol al II-lea a cunoscut-o pe Elena Lupescu drept “damă de companie”. De aici a început, practic, idila care a pricinuit nenumărate şi grave probleme ţării într-o perioadă când avea nevoie de linişte.
Despre ea se spune că era o femeie frumoasă pentru acele vremuri, cu ochi verzi şi părul roşcat.
“Din cauza Elenei Lupescu, care a fost un fel de piază-rea pentru ţară, Carol al II-lea a renunţat la tot, inclusiv la tronul ţării, doar pentru a rămâne cu ea. Din 1925, ea a devenit amanta prinţului Carol, cu care fuge din ţară. Peste câţiva ani însă, în 1930, prinţul Carol a fost încoronat ca regele Carol al II-lea al României. Cât timp a fost rege, Elena Lupescu i-a influenţat aproape orice decizie politică. Deşi nu ţinea în mod neapărat să apară în presa vremii, conştientă fiind că nu se bucura de o imagine prea bună şi că ar fi afectat-o pe cea a iubitului ei, Magda Lupescu a ales să conducă din spate totul, sens în care se şi înconjurase de o camarilă de generali de armată şi afacerişti, oameni care se gândeau doar la cum să facă bani: Paul Angelescu, Max Auschnit, Kaufman, Malaxa, Aristide Blanc etc. Presat fiind să renunţe la , Carol al II-lea se încăpăţânează şi alege să renunţe la tron, în 1925. După abdicarea sa în septembrie 1940, Elena Magda Lupescu îl urmează în exil, în vreme ce soţia lui, Elena a Greciei, rămâne în ţară cu Mihai, care îi i-a locul pe tronul ţării. , avea să scrie mai târziu Elena Lupescu în memoriile sale. Cinci ani au stat în străinătate Carol al II-lea şi amanta lui”,
Ion Ivaşcu, profesor.
Mulţi au încercat să găsească explicaţii ale comportamentului de persoană “vrăjită” a lui Carol al II-lea. La vremea respectivă, mulţi erau de părere că Elena Lupescu era vulgară: se ruja prea mult, se machia prea mult etc. Pe de altă parte însă, toţi erau de acord cu un lucru: se îmbrăca foarte bine, hainele ei fiind printre cele mai scumpe din Europa. Influenţa ei asupra lui Carol al II-lea a fost categorică, iar problemele generate de acest lucru nu au fost singurele. În anii 1938 - 1939, când Carol al II-lea a încercat să se apropie de Germania nazistă, faptul că ea era evreică a cauzat mari probleme în această relaţie între ţara noastră şi Germania. După abdicarea regelui Carol al II-lea în septembrie 1940, Elena Lupescu l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie1940, regele Carol al II-lea şi Elena Lupescu au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveţia. În octombrie 1940, guvernul legionar al României a cerut Spaniei extrădarea Elenei Lupescu. Ea a rămas alături de Carol al II-lea alături de care a petrecut majoritatea perioadei de exil în Mexic, Brazilia şi Portugalia. În 1947 îşi vede visul cu ochii: Carol al II-lea acceptă să o ia de soţie, după care cei doi se mută la Estoril, în Portugalia. După moartea soţului ei regal, în 1953, Elena Lupescu a continuat să trăiască la Estoril până când s-a stins din viaţă. Una peste alta, Elena Lupescu se pare că a fost cu adevărat marea iubire a lui Carol al II-lea. Când el a murit, ea ar fi şoptit lângă sicriu: “Adio, dragostea vieţii mele!”. De asemenea, ea a mai spus că soţul ei a fost singurul om pe care l-a iubit cu adevărat şi, drept dovadă, după moartea lui, ea nu a încercat niciodată să-şi refacă viaţa alături de altcineva şi a cerut ca rămăşiţele ei pământeşti să-şi găsească un loc “lângă picioarele lui”. Elena “Magda” Lupescu a murit în 1977, rămăşiţele ei pământeşti şi cele ale lui Carol al II-lea fiind aduse în ţară pentru a fi reînhumate, împreună, la mănăstirea Curtea de Argeş.
Maria Obrenovici este un alt nume care nu are cum să lipsească dintr-un articol despre amantele celebre şi frumoase ale ţării. A fost amanta voievodului Unirii, Alexandru Ioan Cuza, soţia oficială a acestuia, Elena, ştiind relaţia, dar împăcându-se cu situaţia. L-a cunoscut pe Cuza în 1860 la Iaşi, ea având pe atunci 25 de ani şi fiind deja văduvă. Profesorul Ion Ivaşcu spune că între cei doi a fost iubire la prima vedere.
Maria Ghica, născută Văcărescu, a fost amanta voievodului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu (1804-1873), descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Între anii 1843-1845, două divorţuri petrecute la case mari boiereşti erau urmărite cu sufletul la gură de către boierime, cler, cercurile diplomatice şi de protipendadă: cel al lui Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti (frate cu principele Barbu Ştirbei) - de soţia sa, Zoe Bibescu (născută Mavrocordat), şi cel al spătarului Costache Ghica, fratele fostului domnitor Alexandru Ghica - de soţia sa, Maria Ghica, născută în cea mai veche familie de boieri a ţării, Văcărescu. Gurile rele spuneau căcele două divorţuri aveau legătură directă pentru a facilita căsătoria lui Gheorghe Bibescu cu Maria Ghica Văcărescu, alintată Mariţica.
“Maria Ghica Văcărescu a fost una dintre cele mai frumoase femei ale vremii. Practic, oriunde se ducea, reuşea să întoarcă deopotrivă capetele bărbaţilor – din admiraţie, şi ale femeilor – din invidie. Nu se ştie cum au ajuns cei doi să fie împreună deoarece Gheorghe Bibescu nu era un bărbat prea arătos. Cert este că cei doi s-au iubit, Maria Văcărescu fiind amanta lui Bibescu vreme de aproape patru ani până ce să reuşească să se căsătorească”,
Ion Ivaşcu, profesor.
Pe 9 septembrie 1845, la biserica „Sf. Ioan” din Piaţa Unirii din Focşani, a avut loc nunta domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, cu fiica boierului poet Nicolae Văcărescu, naş de cununie fiind Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei. Frumuseţea legendară a mieresei l-a inspirat până şi pe marele pictor Carol Popp de Szathmari. Gheorghe Bibescu nu a stat însă prea mult pe tronul Ţării Româneşti. Maria Bibescu, în zilele Revoluţiei din 1848, şi-a urmat soţul în exil la Paris, căsnicia lor durând 15 ani. Maria Bibescu avea să moară din cauza unui cancer.
