Femeie paralizată din copilărie, obligată de Casa de Pensii să își demonstreze handicapul cu acte medicale din urmă cu 3-4 decenii ca să îi acorde pensie de urmaș

Larisa are 43 de ani... patru decenii și ceva de chin. Este țintuită de mică într-un scaun cu rotile. Rănită aprig de destin, primește și o lovitură din partea unui sistem pe cât de absurd, pe atât de lipsit de orice urmă de empatie.

 

Paralizată din copilărie, a rămas și fără tată


”Sechele encefalopatie cronică infantilă”, ”tetrapareză spastică” și ”deficiență mintală medie/gravă”, acestea sunt bolile de care suferă conform certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială.


În luna aprilie a acestui an i-a murit tatăl. A rămas doar cu mama și cu sora sa, cea din urmă înțepenită la rândul ei într-un pat după un atac vascular suferit în urmă cu câțiva ani.


De jumătate de an tot încearcă, fără succes, să obțină pensia de urmaș. Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede trei situații în care copiii pot beneficia de acest venit:


-    Dacă au până la vârsta de 16 ani;


-    Dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;


-    Pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute mai sus.


Despre boala Larisei în certificatul de handicap se specifică foarte clar că este ”cronică infantilă”, așa că ar trebui fără probleme să se încadreze în ultima categorie prevăzută de actul normativ menționat.

 

Casa de Pensii îi solicită să demonstreze că a dobândit boala în copilărie deși afecțiunea parafată de medic este ”cronic infantilă”


De la ”Ar trebui” până la ”trebuie” este însă o distanță abisală în Botoșani, România, 2021, atunci când este vorba de sistemul de asistență socială.


Casa Județeană de Pensii (CJP), instituție unde oricum prioritatea conducerii de luni și luni de zile este ca nu cumva să intre oamenii în sediul din Calea Națională, îi solicită Larisei să dovedească faptul că a dobândit boala în copilărie, adică să aducă un act medical cu diagnosticul menționat dinainte de a împlini 16 ani.


Solicitarea ar putea fi catalogată drept aberantă atât timp cât afecțiunea este de ”Sechele encefalopatie cronică infantilă”. Lăsând la o parte că Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește ”infantil” drept ”care ține de copii, pentru copii, referitor la copii, al copiilor”, cel puțin la fel de elocventă este definiția pe care medicii o dau bolii de care suferă Larisa:


”Encefalopatia infantilă sechelară reprezintă un grup de suferințe ale creierului dobândite în perioada ante-, peri- sau postnatala (până la 3,5 - 4 ani). Reprezintă o patologie veche, stinsă, neevolutivă, care are la baza o cicatrice a unei suferințe anterioare. Granița de 4 ani este determinată de elementele de imaturitate care există înainte de această vârstă și care pot marca simptomatologia”.

 

”Casa de Pensii Botoșani dorește un document oficial din copilărie”


Așadar, boala de care suferă Larisa se face până la vârsta de maximum 4 ani. Este deci practic un non-sens să îi soliciți unui om care are o asemenea afecțiune să dovedească printr-un certificat că a dobândit-o din copilărie atât timp cât o astfel de boală doar în copilărie se face.


Asociația IHTIS este cea care de câteva luni întreprinde demersuri pentru ca Larisa să primească pensia de urmaș și care a constatat prin reprezentanții săi că tot ce ar trebui să fie logic și normal este ilogic și anormal pentru instituțiile de pe circuitul acordării acestui drept bănesc.


”Casa de Pensii Botoșani dorește un document oficial din copilărie, sub 16 ani. Aceste documente pot fi DOAR gradele de handicap primite de Larisa în primii ani când a intrat legea in vigoare, 1993-1995, când era chemată anual, în luna iulie, la comisii de evaluare, alternativ Dorohoi și Botoșani”,


Mihaela Mihăescu, voluntar Asociația IHTIS.

 

”Știu că este absurd, dar asta prevede legislația”


Aceasta a discutat cu directorul adjunct al CJP Botoșani, care ulterior a recunoscut pentru Botoșăneanul că solicitarea de a aduce un act medical din copilărie poate fi considerată absurdă, însă susține că este nevoit să facă asta.


”Legislația spune că trebuie un act care să dovedească invaliditatea înainte de 16 ani. Știu că este absurd, dar asta prevede legislația. Asta îmi cere și mie controlul de fond când vine de la Casa Națională de Pensii. Am mai avut probleme de genul acesta”,


Narcis Drețcanu, director adjunct CJP Botoșani.


Șeful de la ”Pensii” a adăugat că s-a mai confruntat cu astfel de cazuri, în jur de 10 – 15, în care bolnavii au reușit până la urmă să aducă documentele necesare de la Secția de Pediatrie a Spitalului Județean sau de la medicul de familie.


Doar că, potrivit Mihaelei Mihăescu, ”în copilărie, Larisa nu a fost niciodată spitalizată”, iar ”medicul de familie din sat a plecat de mulți ani în Franța, dosarul ei fiind gol”.


Și chiar dacă ar fi fost spitalizată în perioada apariției manifestărilor bolii, asta s-ar fi întâmplat în urmă cu vreo 40 de ani, fiind greu de crezut că se mai găsește printr-o unitate medicală acte din urmă cu patru decenii.

 

Are certificat din 1998, dar este... prea nou


Comisia de evaluare și încadrare în grad de handicap este organismul care, după cum îi spune și numele, recunoaște oficial unei persoane existența unei dizabilități, eliberându-i un certificat în baza căruia poate obține anumite drepturi bănești.


Cel mai vechi certificat pe care ni l-a transmis Asociația IHTIS pentru Larisa datează din 1998, pe când avea deja 20 de ani, ori CJP dorește unul de când avea maxim 16 ani.


În cel eliberat în 1998 de ”Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă” Dorohoi se precizează că boala este ”cronică infantilă”, că persoana în cauză are capacitatea de muncă pierdută în totalitate și că certificatul este permanent.

 

certificat medical

 


Comisia de evaluare și încadrare în grad de handicap funcționează în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).


”Vorbesc cu colegii să caute, dacă este persoană cu handicap o găsim în sistem și vedem ce găsim în arhivă. De fapt, problema dumneaei este la Casa de Pensii, noi putem eventual să o ajutăm. Noi avem arhivă și prin centre și prin direcție, putem verifica, mai ales că ne-am mai organizat arhiva pentru că avem acum mai multe spații”,


Alexandru Colbu, director adjunct DGASPC Botoșani.


Larisei i se cer documente eliberate de instituții care NU mai există


Un obstacol în procurarea actelor necesare îl reprezintă însă multiplele reorganizări ale instituțiilor implicate de-a lungul timpului în eliberarea certificatelor de handicap și mai departe în acordarea drepturilor bănești.


În 1998, de când datează amintitul certificat, ”Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă” funcționa în cadrul Direcției de Muncă și Protecția Socială, spartă în patru între timp.


Pe acel certificat se menționa că îi este dat pentru a-i servi la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap, altă instituție care între timp a dispărut.


În 1998 abia se înființa în cadrul Consiliului Județean Serviciul de Protecție a Copilului, care apoi s-a transformat în direcție. Abia în 2004 această direcție a fuzionat cu Direcția de Asistență Socială, formându-se actuala DGASPC, care a preluat astfel și activitatea privitoare la persoanele cu dizabilități.

 

”Diagnosticat de când avea 11 luni cu diagnosticul SECHELE ENCEFALOPATIE CRONICĂ INFANTILĂ...”


În tot acest hățiș birocratic, Larisa a fost transportată la începutul lui octombrie la Centrul Medical Ecomed de un voluntar venit cu o mașină adaptată tocmai din comuna Marginea, județul Suceava.


”Caut răspuns, dar nu pentru mine, deși am și eu o dizabilitate. Încerc să deslușesc de ce unui tânăr frumos, sobru și credincios, diagnosticat de când avea 11 luni cu diagnosticul SECHELE ENCEFALOPATIE CRONICĂ INFANTILĂ i se pune la îndoială proveniența bolii ca fiind dobândită în copilărie și... TREBUIE SĂ ADUCĂ «DOVEZI» solicitate de Casa de Pensii, pentru a beneficia de DREPTUL LA PENSIE DE URMAȘ.


Cea mai puternică dovadă o descoperim nespus de simplu – în denumirea clară a diagnosticului amintit mai sus, precizat în ultimul grad de handicap primit la 20 de ani, orice DEX traducând termenul «cronic» = «care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată», iar cuvântul «infantil» = «care este specific copiilor »”,


Mihaela Mihăescu, voluntar Asociația IHTIS.

 

Și toate acestea se întâmplă pentru 50% din pensia tatălui decedat, pentru că atât ar putea primi Larisa.

 

800


de lei este pensia mamei sale, în vârstă de 73 de ani

 

raspuns administratia prezidentiala

 

În disperare de cauză, Asociația IHTIS i-a scris și președintelui Klaus Iohannis, iar Administrația Prezidențială i-a transmis că a redirecționat adresa spre Consiliul Județean Botoșani, căruia i se subordonează DGASPC.

 

 

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL