Va fi o creştere puţin mai mare la 1.250 de lei

A crescut destul de mult şi cu cadenţă mare în vremea vechiului guvern, a devenit o chestiune cu care oamenii s-au obişnuit şi apare presiunea de a o ţine tot aşa. La finalul anului trecut au fost negocieri destul de grele până s-a ajuns la amânarea majorării din ianuarie în mai, în ideea că va fi o creştere puţin mai mare la 1.250 de lei. Ideea de a avea un salariu minim în funcţie de cele opt regiuni de dezvoltare nu este rea ca principiu.
Costul vieţii e diferit la Bucureşti sau Cluj faţă de Botoşani. Doar că într-un asemenea scenariu se pleacă de la actuala bază. Sau cea care va veni la 1 mai, 1.250 de lei. Şi aceasta, putem să punem pariu va fi referinţa pentru cele mai sărace regiuni. Practic pentru zonele mai înstărite se va cere mai mult, că viaţa e mai scumpă. Şi atunci de fapt presiunea va fi şi mai mare. Şi va fi o intervenţie mult mai puternică în piaţa muncii, care este administrativă, nu venită din cerere şi ofertă.

Intervenţiile statului în piaţa muncii cu majorări de salarii duc în final la creşterea şomajului

Sunt foarte multe studii care arată că intervenţiile statului în piaţa muncii cu majorări de salarii duc în final la creşterea şomajului. Intervenţii care vin prin salariul minim sau prin majorări de salarii în sectorul public. Şi acelea au influenţă asupra zonei private. Chiar era o analiză a BNR care arăta că o creştere a salariului cu 10% la bugetari va genera o creştere cu 3,5% a salariilor din privat. E un efect de contagiune.
O altă modalitate pentru a stabili salariul minim aflată în discuţie acum, dincolo de diferenţa pe regiuni, ar fi de a fi apanajul sindicatelor şi patronatelor. Guvernul să nu mai vină cu decizii administrative asumate. Sindicatele şi patronatele ar stabili niveluri, din dorinţa unora şi capacitatea celorlalţi de a a suporta. Asta s-ar putea să fie o alternativă şi mai bună. Pentru că va ţine cont de actorii principali.

CLICK ȘI VEZI VIDEO