Vasile Lavric, de 56 de ani, intrat în greva foamei de mai bine de două săptămâni, își susține în continuare nevinovăţia atât în povestea uluitoare a dispariţiilor, cât şi în privinţa tentativei de omor comise asupra fostei soţii (Nicoleta Lavric - una dintre surorile dispărute), faptă pentru care zace acum în puşcărie şi pentru care fost trimis în judecată de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Soacra nu se lasă și l-a dat în judecată după 20 de ani

În scrisoare, mecanicul auto din Rădăuţi vorbeşte despre prima dintre cele trei surori dispărute, Iuliana, pe care nimeni nu ar mai fi văzut-o din 1995, de când fata avea doar 16 ani. Vasile Lavric o acuză pe mama surorilor Iordache, Cornelia Iordache, că, deși au trecut aproape 20 de ani de când i-a dispărut prima fată, a făcut plângere abia în 2014.
„Iuliana avea doar 16 ani, oare cine răspundea de ea? A făcut plângere că să mi-o puie mie la dispariţii (...) De ce nu se sesizează acum Parchetul sau cine e în putere, Asistenţa Socială?", scrie deţinutul, susţinând că fosta lui soacră știe foarte bine unde se află fata ei. De altfel, Vasile Lavric a declarat încă de la începutul anchetei că familia surorilor dispărute cunoaște unde se ascund acestea şi a indicat chiar că s-ar afla pe teritoriul Italiei.

„Nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat"

În scrisoarea pe care a trimis-o, deţinutul face referire şi la acuzaţiile fostei sale soacre, care susţinea că înainte de dispariţia Iulianei, a văzut-o pe fiica ei împreună cu Vasile Lavric:
 „Spunea că am urcat-o pe Iuliana Iordache în maşina mea, am înjurat-o şi am plecat. Şi de atunci nu mai ştie nimic de ea. Vreau probe, nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat. La Poliţia Rădăuţi nu se găseşte nici o reclamaţie, fapt ce îl pot dovedi, nu m-a chemat nimeni să dau declaraţii despre acest incident şi despre dispariţie", mai scrie Vasile Lavric.
Curios e faptul că până şi în motivarea respingerii contestației făcute de Lavric împotriva arestării preventive, scrie negru pe alb că dosarul tentativei de omor este disjuns din cel în care se fac cercetări privind dispariţia – atenţie! - a doar două dintre surorile Iordache. Se face referire în acel document la doar două presupuse crime comise în aprilie, respectiv iunie 2005, atunci când au dispărut Nicoleta Lavric (31 de ani la acea vreme) şi Ramona Iordache (18 ani). Cu prima mecanicul auto a fost căsătorit şi au împreună un copil care astăzi are aproape 18 ani, iar cu a doua a avut o relaţie extraconjugală, în timpul căsniciei cu Nicoleta, lăsând-o însărcinată pe cumnata sa când aceasta avea doar 13 ani.
Deși a negat că ar fi copilul lui, testele ADN au dovedit contrariul.
„Martori mincinoşi" în dosar. „Pe unul l-am prins cu mulţi ani în urmă cu fosta soţie în pat şi l-am bătut bine" .Vasile Lavric susţine că nu va renunţa la protestul său (greva foamei) în penitenciar, asumându-și orice risc, „până ce justiţia îşi va face datoria".  Rădăuţeanul declară că împotriva lui au dat declaraţii mai mulţi „martori mincinoşi".
Unul dintre aceştia i-ar fi furat găinile din curte în urmă cu mai mult timp, iar atunci soţia din acea vreme a mecanicului auto, Nicoleta Lavric, nu a mai vrut să dea ochii cu respectivul. Cu toate astea, arată deţinutul Lavric, martorul în cauză le-a povestit anchetatorilor că Nicoleta Lavric i-a relatat cum a fost lovită de soţul ei cu un ciocan în cap (agresiune petrecută, susţin procurorii, spre sfârşitul anului 2000 şi încadrată la tentativă de omor).
Despre un alt martor, Vasile Lavric arată că „l-am prins cu mulţi ani în urmă cu fosta soţie în pat şi l-am bătut bine", iar respectivul i-a promis că o se răzbune, iar promisiunea de atunci s-a concretizat, arată bărbatul închis la Botoşani, în „minciuna" pe care le-a spus-o anchetatorilor.

„Voi lupta până la capăt, ca în cazul Ţundrea, care a făcut opt ani nevinovat"

Vasile Lavric mai arată în scrisoarea trimisă că de ani de zile se judecă cu rudele fostei sale soţii, în multe dosare fiind acestea fiind sancţionate de oamenii legii.
Lavric mai arată că e tratat bine în Penitenciarul de la Botoșani, însă, în afară de puțină apă, nu mai pune nimic în gură, refuzând hrana.
„Voi lupta până la capăt, ca în cazul Ţundrea, care a făcut opt ani nevinovat şi chiar dacă domnul procuror se roagă să mor, să închidă cazul, să nu creadă că nu este un Dumnezeu", invocă divinitatea rădăuțeanul.
CITEȘTE:
 ”Mâncătorul de femei” din Rădăuți cere dreptate de după gratii din Penitenciarul Botoșani