”Tatăl meu, mentorul meu, de la care am învăţat lucruri esenţiale, nu numai cum să scriu o cronică de teatru, nu numai ce să citesc, cum să urmăresc un spectacol de teatru, cum să urmăresc culoarea, lumina, detaliile… Am învăţat ce înseamnă să fii loial şi onest. Eu l-aş numi mai degrabă cronicar şi nu critic. Criticul e mai antipatic, cronicarul e un mare luptător cu timpul şi cu efemeritatea spectacolului. El opreşte clipa şi transformă clipa în durată. E de altfel titlul unui volum al tatei, Clipa şi durata. Încerc să transmit mai departe, din locul în care lucrez, valorile acestea care mi-au fost insuflate”,

Anca Maria Rusu, profesor la Facultatea de Teatru a Universităţii de Arte „George Enescu“ Iași