Conferința Națională de Matematică, dedicată Academicianului Octav Onicescu cu prilejul împlinirii, în acest an, a 130 de ani de la naștere, a fost organizată de Societatea de Științe Matematice din România.

Printre cei care au conferențiat, pe parcursul celor câteva ore, s-au aflat prof.univ.dr. Radu Gologan, de la Universitatea Politehnica București (”Câteva idei elementare în matematica neelementară”), prof. Gheorghe Median, Muzeul Județean Botoșani (”Onicescu și Botoșanii”), prof. Alexandru Funduianu , Școala Gimnazială ”Elena Rareș” Botoșani (”Solomon Marcus despre Octav Onicescu”), lect.univ.dr. Alexandru Negrescu, Universitatea Politehnica București (”Un geometru își lasă compasul”), prof. Artur Bălăucă, Filiala Botoșani a Societății de Științe Matematice din România (”Probleme de geometrie din creația lui Dan Brânzei”).

Aula Magna a Liceului Laurian s-a transformat într-un spațiu al ideilor, cei prezenți asistând la o adevărată demonstrație de gândire matematică, dar preluând totodată și un semnal de alarmă cu privire la starea școlii românești.

”O problemă din 1979…”

Prof.univ.dr. Radu Gologan, președintele Societății de Științe Matematice, o prezentat asistenței ”Câteva idei elementare în matematica neelementară”, pornind de la marele său înaintaș Octav Onicescu.

”Ceea ce a făcut în matematică de-a lungul anilor a fost întotdeauna legat de matematica elementară. Chiar și unele rezultate, destul de bune, au avut la bază o idee elementară. Și o să vă dau câteva idei cum, de la o idee elementară prezentabilă la o clasă de liceu, se poate ajunge la rezultate de matematică neelementară. Există și o carte celebră tradusă din limba rusă în anii 60, de A.M. Iaglom și I.M. Iaglom, ”Probleme neelementare tratate elementar”, care pentru mine a fost cartea de căpătâi ce m-a atras către acest domeniu, către această parte a matematicii în care încerci să explici elementar ceea ce în esență este neelementar”,

prof.univ.dr. Radu Gologan

Și a început prin a prezenta ”o problemă dată la olimpiadă în anul 1979…”, continuând cu întreaga demonstrație, sub privirile atente ale profesorilor din sală.

Genul care a copilărit ”cam la 400 de metri de locul în care ne aflăm noi”

Registrul avea să se schimbe câteva minute mai târziu, atunci când moderatorul conferinței, prof. Ioan Ciobănașu, președintele Filialei Botoșani a Societății de Științe Matematice din România, l-a invitat pe istoricul Gheorghe Median să vorbească despre ”Onicescu și Botoșanii”.

”Despre Octav Onicescu se pot spune foarte multe lucruri. Cei care se ocupă de matematică știu că este cel care studia teoria probabilităților, că a făcut cercetări speciale în matematica românească, dare acest lucru îi privesc strict pe cei care studiază în acest domeniu. Sunt însă foarte multe lucruri din viața academicianului Octav Onicescu încă necunoscute și care aproape nu au cum să fie descoperite. Onicescu a fost un om cu totul și cu totul special”,

istoricul Gheorghe Median

Gheorghe Median a amintit că viitorul matematician născut la 20 august 1892, la Botoșani, într-o casă situată undeva spre centrul orașului, a copilărit până la terminarea liceului chiar pe strada Liceului (actuala stradă Nicolae Iorga), ”cam la 400 de metri de locul în care ne aflăm noi”.

”S-a născut într-o familie numeroasă, erau cinci copii, trei băieți și două fete, el fiind cel mai mare. Și a avut privilegiul de a fi foarte aproape de tatăl său. Tata era adjunctul șefului Administrației Financiare a județului, avea foarte multe lucruri de făcut în județ și atunci îl lua cu el. A străbătut cu trăsura județul în lung și în lat”,

istoricul Gheorghe Median

Astfel, Onicescu a cunoscut tot ce însemna natura, viața și locurile acestea și, ajutat de o memorie cu totul și cu totul specială, le-a putut mai târziu prezenta într-o carte numită ”Memorii” și apărută în anul 1982.

”Această carte, în două volume, cuprinde un număr impresionant de pagini dedicate Botoșanilor care, alăturate celor scrise de Nicolae Iorga în cartea sa, ”O viață de om…”, ne dau o imagine a ceea ce au însemnat Botoșanii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, atunci când Botoșanii erau o adevărată cetate culturală, un oraș care avea înălțimea Cernăuților, înălțimea aproape a Iașilor, un oraș care nu întâmplător a generat atât de multe personalități care au luminat cultura națională. Pe vremea aceea se putea vorbi despre o elită a orașului pentru că era formată din intelectuali, din profesorii liceelor și școlilor de aici, din funcționari superiori, din medicii spitalelor, din ofițerii garnizoanelor din oraș, erau câteva sute de oameni care întrețineau cultura. În această atmosferă de emulație culturală s-a putut forma Octav Onicescu. În amintirile sale amintește de instituțiile care l-au format: Școala primară Marchian, apoi Liceul Laurian. A terminat cu media 10 la Bacalaureat, o notă rar întâlnită, pentru că exigența era atât de mare încât notele nu treceau decât cu greu de 8. Onicescu poate fi considerat un cronicar modern al Botoșanilor. Din opera lui înțelegem și cunoaștem viața Botoșanilor, oamenii, locurile, casele, evenimentele, tot ce s-a întâmplat în această perioadă este  notat în cartea de memorii, relatate cu minuțiozitate după vreo 70 de ani”,

istoricul Gheorghe Median

”Sunt cadre didactice care refuză să le predea, este o crimă educațională”

Și, din nou, la catedră a ajuns Profesorul. Liniile redevin concrete, problemele își caută rezolvarea. Doar că, așa cum au constatat toți cei prezenți la simpozionul de sâmbătă, matematica devine ea însăși, de la un an la altul, o problemă pentru școala românească. Și asta pentru că cei meniți să organizeze cadrul educațional își dovedesc neprofesionalismul. Iar prof. Alexandru Negrescu atrage atenția că asistăm la o adevărată ”crimă educațională”.

Lect.univ.dr. Alexandru Negrescu a avut o intervenție denumită ”Un geometru își lasă compasul”, prin intermediul căreia a adus în atenție figura unui ilustru matematician: prof.univ.dr. Dan Brînzei.

”Am încercat să prezint contribuția marelui profesor și geometru român Dan Brânzei în alte domenii decât geometria. Toată lumea îi știe splendorile și bijuteriile geometrice pe care le-a creat, cărțile de referință pe care le-a scris, însă adevărul este că profesorul Brânzei știa de toate. Știa algebră, știa teoria numerelor, știa analiză matematică… Mă opresc asupra a două probleme, una de teorie a numerelor și una de algebră. De asta titlul a fost…, în sensul că face și altceva în afară de dragostea vieții lui – geometria”,

lect.univ.dr. Alexandru Negrescu

Și a început cu algebra...

”…pentru că ea de fapt vrea să reprezinte în opinia mea o palmă adusă situației în care ne aflăm în învățământul românesc”.

Și tânărul matematician, fost elev al Liceului ”Laurian” Botoșani, a dezvăluit o serie de probleme cu care se confruntă în prezent învățământul universitar, identificând totodată și cauza acestora.

”Noi, care lucrăm cu studenții, suntem profund afectați de modificările aduse programei. Ajungem în anul I să vorbim cu o serie de studenți dintre care 30-40 la sută nu știu ce înseamnă un polinom. Polinoamele au fost scoase din programa pentru bacalaureat în ultimii doi ani, implicit au fost scoase din programa de admitere la facultate și ajungem în anul I, la algebră liniară, la o matrice 3 ori trei, să nu poți găsi o valoare proprie, adică să nu poți rezolva o ecuație de gradul 3… Dacă polinoamele se făceau înainte în clasa a VIII-a, eu le-am făcut în clasa a X-a, apoi au fost mutate în clasa a XII-a, ele sunt și acum în manual, dar nu reprezintă decât o formalitate pentru că, din păcate, sunt cadre didactice care, dacă nu se dau la bacalaureat, refuză să le predea. Ceea ce este o crimă educațională”,

lect.univ.dr. Alexandru Negrescu

”A luat licența, în doi ani, și la Matematică și la Filozofie”

A venit rândul prof. Alexandru Funduianu să prezinte alte fațete ale geniului născut la Botoșani.

”Școala de la Marhian, liceul la Laurian, apoi în 1911 se înscrie, la București, la Facultatea de Matematică și Filosofie pe care le-a absolvit în doi ani pe amândouă. Deci a luat licența, în doi ani, și la Matematică și la Filosofie. A studiat la Matematică cu Țițeica, cu Pompeiu, iar la Filosofie cu Rădulescu Motru, cu P.P. Negulescu, cu alte mari personalități culturale. A fost prieten apropiat cu Nae Ionescu, de aici regretatul nostru prieten, academicianul Solomon Marcus, a fost extrem de intrigat când a văzut undeva scris că Onicescu a fost discipolul lui Nae Ionescu. Pe când ei au fost colaboratori, au fost prieteni, au fost apropiați, foarte apropiați. Faptul că Onicescu a scris cele două volume, pe lângă peste 1.200 de articole și 35 de cărți, cele două volume de Memorii sunt un adevărat tezaur pentru noi… Din Memoriile lui Onicescu și scrierile lui Iorga, O viață de om așa cum a fost, se poate vedea care a fost atmosfera Botoșanilor la începutul secolului XX”,

 prof. Alexandru Funduianu

În finalul intervenției sale, sintetizând contribuțiile creației lui Onicescu, prof. Alexandru Funduianu a prezentat domeniile de interes ale matematicianului și omului de cultură, o sinteză menită să ilustreze încă o dată, dacă mai era nevoie, geniul și excepționala capacitate intelectuală a celui de la a cărui naștere sărbătorim anul acesta 130 de ani.

Personalitatea marelui Octav Onicescu a prilejuit, astfel, organizarea la Botoșani a unui simpozion național care promite să devină, în anii următori, un reper științific și cultural pentru acest nord de țară.

”Ca și poetul, matematicianul ară mereu grădina infinitului”, spunea Octav Onicescu, el însuși urmând cu sfințenie acest percept.