(P) Stația de călcat este mai mult decât un aparat electrocasnic de mici dimensiuni. Este o declarație că îți dorești rufe perfect călcate, iar fierul de călcat este insuficient pentru tine. Este, de asemenea, o declarație că te vei ține de treabă și vei da gata toate rufele care ies de la spălat. Mici probleme pot apărea între timp, așa că următoarele rânduri sunt dedicate întreținerii unei stații de călcat, astfel încât să ai o experiență de utilizare fără bătăi de cap.
După cât timp am pierdut alegând cel mai bun model, după câți bani ne-a costat și după cât am chibzuit dacă e mai bine să luăm o stație de călcat decât un fier de călcat convențional, atât ar mai lipsi: să o aruncăm, din cauza calcarului acumulat.
Calcarul este principalul inamic al unei stații de călcat. Pentru că folosim apă la călcat, iar apa o luăm de la robinet, înseamnă că nu prea putem evita calcarul. Cantitatea de calcar depinde, însă, de cât de dură sau nu este apa de la robinet. E adevărat, în ziua de azi, majoritatea stațiilor de călcat folosesc sisteme anticalcar, dar sunt sisteme bazate pe filtre, care, cu timpul, se deteriorează și-și pierd capacitățile de protecție. Așa că ce avem de făcut pentru a evita depunerea calcarului pe stațiile de călcat?
O primă măsură pentru reducerea calcarului este prin folosirea apei filtrate (cănile Brita, de exemplu, sunt foarte potrivite pentru asta) sau a apei distilate. Evident, e mult mai la îndemână prima variantă, pentru că apa distilată nu este atât de ușor de obținut. Dacă totuși ai făcut rost de apă distilată, nu o folosi ca atare. Trebuie combinată cu apa de la robinet în proporție de 50%-50%.
Sistemele anticalcar cu care sunt dotate stațiile de călcat au nevoie de asistența noastră. Trebuie umplut rezervorul, stația trebuie încălzită, iar ajunsă la temperatura optimă trebuie să golim rezervorul apăsând un buton care activează filtrul anticalcar. Acest proces trebuie realizat cel puțin o dată pe lună (în funcție de duritatea apei folosite) sau când observăm că randamentul stației de călcat nu este cel dorit.
E una dintre cele mai simple metode. Lasă rezervorul gol după fiecare sesiune de utilizare a stației de călcat.
O altă parte importantă a procesului de îngrijire a stației de călcat este curățarea periodică și temeinică a tălpii fierului de călcat. Dacă, dintr-un motiv sau altul, se murdărește sau pe ea rămân resturi textile, nu trebuie folosite produse abrazive sau materiale nepotrivite pentru curățarea acesteia.
Cel mai indicat este frecarea tălpii, numai și numai după ce aceasta s-a răcit și stația a fost deconectată de la priză, cu un prosop de bumbac umed. Dacă pata persistă, putem aplica puțin săpun. Se poate folosi și un burete nu foarte dur pentru această acțiune.
Găurile din talpa fierului de călcat, pe unde iese aburul, trebuie curățate, dar evită folosirea obiectelor metalice ascuțite. Dacă observăm murdărie acumulată acolo, cel mai bine folosim bețișoare de urechi, cu vată în vârf. Cu puțină răbdare, găurile se curăță foarte ușor.
