Uliţele sunt însă în continuare doar pietruite, iar la toaletă se merge tot în curte. Oamenii care în urmă cu un deceniu erau săraci lipiţi pământului spun că s-au îmbogăţit muncind la roşii sau sparanghel în ţări din Uniunea Europeană.

La aproximativ 25 de kilometri de municipiul Botoşani, în comuna Cristeşti, pe un deal izolat de lume, se află una dintre cele mai inedite aşezări omeneşti din nordul extrem al României. Este vorba despre cătunul Unguroaia, un sat pe care este foarte uşor să-l ratezi, dar pe care de multe ori este aproape imposibil să-l găseşti fără ghidaj din partea localnicilor.

De altfel, oricui s-ar aventura prin acest colţ de ţară, i-ar veni greu să creadă că în sălbăticia de la marginea pădurilor dese ale Cristeştiului ar putea trăi cineva. Cu toate acestea, o placă metalică de aproximativ 30 de centimetri, îndoită şi sprijinită de un ţăruş înfipt în pământ reprezintă indiciul suficient că undeva, acolo, există suflare de om. Cine se încumetă să urmeze săgeata deformată a indicatorul, trebuie să parcurgă un drum îngust şi pietruit care şerpuieşte preţ de doi sau trei kilometri prin mijlocul câmpului ars de soare, tocmai până în coama pădurii. Odată trecuţi de cea de-a doua cotitură a drumului, după ce se lasă norii de praf, Unguroaia apare în zare. Impresionează de la prima vedere.

Este efectiv o împărăţie a vilelor în mijlocul pustietăţii, locuită doar de femei, copii şi bătrâni. O creşă uriaşă, unde sunt mai mulţi nou-născuţi decât adulţi. Nu mai puţin de 500 de suflete în aproximativ 65 de case. Ceea ce-i uimeşte însă chiar şi pe localnicii din celelalte sate ale Cristeştiului este metamorfoza uluitoare a cătunului uitat de lume. În urmă cu 10 ani în locul vilelor erau doar colibe din lut şi carton, iar locuitorii satului abia dacă aveau după ce bea apă.

”Parcă a făcut cineva o minune şi din noroaie le-a făcut case cu două etaje. Nu aveau nici magazin iar autobuzul nici măcar nu urcă la cucuieţi acolo-n dealu lor”,

spune un sătean din Oneaga, localitatea vecină.

Pe uliţele din Unguroaia copiii zburdă în voie. Din când în când, maşini de lux, majoritatea cu numere din străinătate trec agale pe lângă vile, unele încă în faza de construcţie. Rareori câte un bătrân iese gol de jumătate şi cu pălăria pe ceafă din magazinul sătesc, abia deschis.  De altfel, oamenii în vârstă cunosc cel mai bine metamorfoza Unguroaei şi cum a răsărit satul de vile în mijlocul pustiului, scrie Adevărul.

Click AICI pentru continuarea articolului.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: