Peste 200 de copii sînt trecuţi anual în rîndul celor cu dizabilităţi de o comisie formată din şapte oameni şi care are un singur medic în componenţă. Aşa numita Comisie pentru Protecţia Copiilor (CPC) „produce” cinci-şase cazuri noi într-o singură şedinţă, alţi aproximativ 20 de minori fiind reevaluaţi. Totul e pe bani, bineînţeles.

Această comisie s-a înfiinţat prin legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi funcţionează conform hotărîrii Guvernului 143/2004. Potrivit celui din urmă act normativ, principala atribuţie a CPC o constituie „încadrarea copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea şcolară a acestora”. În aceeaşi hotărîre a Executivului se stabileşte, de principiu, componenţa comisiei. Practic, prin actul normativ sînt nominalizate instituţiile care trebuie să aibă un reprezentant în CPC, fără a se pune însă prea multe condiţii referitoare la studiile sau specializarea persoanelor respective. În acest fel în comisia de la Botoşani, cu o singură excepţie, au devenit membri oameni despre care nu se poate spune că sînt tocmai nişte specialişti în a hotărî dacă un copil este sau nu cu handicap şi, mai ales, ce grad i se cuvine. Orice modificare a componenţei comisiei trebuie adoptată de plenul Consiliului Judeţean, însă niciodată o astfel de procedură nu a generat probleme.

Componenţa Comisiei pentru Protecţia Copilului

700 de lei copilul cu handicap grav

Această comisie, deşi funcţionează pe lîngă DGASPC, efectuează încadrarea într-un grad de handicap a tuturor copiilor, nu doar a celor instituţionalizaţi. Iar acest lucru, pentru aproape orice, familie, contează din punct de vedere financiar deoarece legislaţia prevede acordarea unor drepturi băneşti acestora. Astfel, în cazul celor de grad 1 statul acordă o indemnizaţie de aproximativ 300 de lei care se adaugă alteia de însoţitor care se dă părinţilor. În alte cazuri aceştia devin chiar angajaţi cu carte de muncă ai primăriilor unde îşi au domiciliul pe post de asistent personal al copilului cu handicap. Cumulat, drepturile financiare ale unei familiii cu un copil cu dizabilităţi ajung lunar la aproximativ 700 de lei. Copiilor cu handicap de grad doi li se acordă o indemnizaţie în jurul a 230 de lei, iar celor cu gradul al treilea una în jurul a 30 de lei. Drepturilor băneşti li se adaugă şi altele conferite în general persoanelor cu dizabilităţi, precum, de exemplu, bilete gratuite pentru transportul public de călători.

Şeful DGASPC susţine că, atît timp cît instituţiile reprezentate în CPC sînt stabilite prin lege, oamenii nominalizaţi nu pot fi contestaţi, chiar dacă aceştia nu sînt medici. Totodată, acesta susţine că nu trebuie să fii neapărat doctor pediatru pentru a încadra un copil într-un grad de handicap. „Există un act normativ cu criterii strict limitative prin care se face încadrarea. Noi mergem pe textul de lege şi, în funcţie de certificatele medicale aduse, vedem unde se încadrează”, afirmă Liviu Rădăşanu, vicepreşedinte al CPC. Potrivit acestuia, în lege sînt prevăzute exact bolile cu gradul de handicap ce le corespunde. „În momentul în care îţi vine cu un act medical nu poţi să faci altceva decît să iei act de el sau să ceri un al doilea. Dacă şi a doua oară îţi vine cu acelaşi act nu mai ai ce face”, mai spune directorul DGASPC.

20 de copii cu handicap pe săptămînă

În ciuda acestor criterii limitative numărul copiilor cu dizabilităţi este într-o continuă creştere. La o singură întrunire, CPC încadrează cinci-şase noi copii şi reevaluează alţi 14-15, iar comisia are şedinţă o dată pe săptămînă. Pe de altă parte, se remarcă şi o creştere a copiilor care intră în rîndul celor cu handicap în preajma vîrstei de doi ani. Coincidenţă, legislaţia în vigoare prevede că mamele care au astfel de copii beneficiază încă un an de toate drepturile pe care le aveau cînd micuţii erau între 0 şi 2 ani (concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului), dacă acesta este cu handicap. Şi conducerea DGASPC recunoaşte că, de la lună la lună, numărul cazurilor de copii cu dizabilităţi se majorează, însă susţine că această creştere este una reală. „Sînt foarte, foarte multe cazuri de cancer la copii, de pareză, de demenţă şi de astm bronşic”, mai spune Liviu Rădăşanu. Toate aceste lucruri se întîmplă fără ca membrii CPC să vadă copiii. Practic, ei încadrează şi reîncadrează minorii în diferite grade de handicap fără să îi vadă, acest lucru fiind făcut exclusiv pe baza certificatelor medicale. „În lege se spune că numai dacă noi considerăm necesar să vină şi copiii atunci aceştia sînt chemaţi”, explică Marcel Bejenariu, secretar general al judeţului şi preşedinte al CJPC.

Membrii comisiei, plătiţi în funcţie de salariul şefului CJ

Toate aceste lucruri nu sînt făcute gratuit de membrii comisiei. De vreun an, ce-i drept, aceştia sînt plătiţi pentru fiecare şedinţă mai mult simbolic, doar cu 1% din salariul preşedintelui Consiliului Judeţean, ceea ce înseamnă că lunar primesc în jur de 100 – 200 de lei. Înainte de adoptarea de către Guvern a unui act normativ privind limitarea cheltuielilor unor consilii de administraţie sau a unor comisii de acest tip se acorda însă o retribuţie de 5%, ceea ce însemna un cîştig lunar de măcar 500 de lei. Tot în trecut aceeaşi comisie avea în componenţă un reprezentant al Prefecturii, care multă vreme a fost jurist şi un altul al Primăriei Botoşani. „Pînă la apariţia acelui act normativ poate avea un efect şi factorul material. Acum însă, într-un fel sînt demotivaţi membrii comisiei”, mai spune preşedintele CPC.

Comisia pentru Protecţia Copilului nu are atribuţii doar în privinţa încadrării copiilor într-un anumit grad de handicap. Printre altele, aceasta stabileşte măsuri de protecţie a minorilor, soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal profesionist şi stabileşte, în conditiile legii, cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

Sergiu BĂLĂŞCĂU