Un public parcă și mai numeros decât săptămâna trecută, la concertul Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani. În ciuda frigului de vineri, melomanii nu au vrut să rateze întâlnirea săptămânală cu muzica simfonică.

Tânăr, carismatic, valoros. Acesta este Matei Pop, cel care vineri seara a adus pe scena Filarmonicii Botoşani un suflu nou în care publicul s-a regăsit, aplauzele fiecărei părţi din concert demonstrând cu asupra de măsură acest lucru.

Este dirijor, compozitor şi profesor la Academia Naţională de Muzică din Cluj Napoca, instituţie de învăţământ superior pe care el însuşi a absolvit-o în 2005, ca şef de promoţie. Este invitat la pupitrul orchestrelor filarmonice din ţară şi de peste hotare. Născut în 1980, într-o familie de muzicieni din Cluj, Matei Pop a studiat deopotrivă pian, trombon, flaut, percuţie, violoncel. A efectuat stagii de perfecţionare şi cursuri de măiestrie de dirijat cu Gianluigi Gelmetti (Accademia Chigiana – Siena, Italia, 2006-2007), Zoltan Pesko (International Bartók Seminar – Szombathely, Ungaria, 2012), Peter Eotvos si Pierre Boulez (Lucerne Festival Academy – Elvetia, 2012).

Însă Matei Pop este şi un excelent compozitor, publicul meloman din Botoşani ascultând vineri seara ”Suitele maramureşene nr. 1, 2, 3 şi 4” (cea de a patra în primă audiţie absolută).

Îndelung aplaudate, ”Suitele...” au adus în sala Filarmonicii botoşănene acorduri având la bază melodii populare autentice din zona Maramureşului, teme cunoscute şi recunoscute de public, melodii culese de Tiberiu Brediceanu şi adunate în culegerea de folclor ”170 de melodii populare româneşti din Maramureş”. ”Suitele maramureşene” încep cu două colinde stilizate şi un dans, pentru a continua cu un rondo format dintr-o horă şi două cântece de dragoste, urmate de un dans rapid. Suita nr. 3 este o sonată care reuneşte o melodie de colindă şi un dans specific Maramureşului, încheiată cu două hore.

În premieră absolută, orchestra Filarmonicii ”George Enescu” din Botoşani a interpretat Suita nr. 4, rapsodie care înşiră în faţa publiculului un dans încins care se întrerupe pe alocuri spre a face loc unor segmente doinite.

Programul serii a continuat cu ”Variaţiuni pe o temă rococo pentru violoncel, op.33”, de P.I. Ceaikovski, în interpretarea lui Octavian Alin Lup.

Născut în 1987, la Cluj Napoca, Octavian Alin Lup studiază violoncelul de la 7 ani. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa maestrului Marin Cazacu, continuând studiile la Conservatorul Național Superior din Paris.  În prezent este profesor asociat la Universitate Națională de Muzică București.

Nu se află pentru prima dată pe scena Filarmonici Botoşani, publicul răsplătind de fiecare dată cu aplauze prestaţiile din concerte. Atrage atenţia la Octavian Alin Lup felul în care interpretează, transpunându-și trăirile în mimica feţei, în manifestările corporale.

Dacă vrei să ştii ce ”simte” un violoncel când cântă, e musai să asculţi Ceaikovski în interpretarea lui Octavian Alin Lup. De la respiraţie până la încordările mâinilor, de la unduirea arcuşului la aruncările sau bruştele aplecări de umeri, totul devine una cu intrumentul. Un violoncel care trăieşte muzica, asta arată publicului, de fiecare dată când urcă pe scenă, Octavian Alin Lup.

Chiar dacă Ceaikovski a compus ”Variaţiuni...” sub inpiraţie mozartiană, tema este una originală în stilul rococo (nefiind, aşadar, de factură rococo). Violoncelul vine să puncteze tema simplă şi elegantă, sunetul fiind graţios şi melancolic, dar şi grav, accentuând astfel tema piesei. 

O piesă ce avea să fie scrisă începând din decembrie 1876 până în martie 1877.

După pauză, orchestra Filarmonicii botoşănene a revenit pe scenă cu ”Simfonia nr. 1, în do minor, op.68”, de Johannes Brahms, supranumită de unii muzicieni a zecea simfonie beethoveniană. Brahms a scris această Simfonie... vreme de 21 de ani (1855-1876). Să nu uităm că Brahms a fost considerat, alături de Beethoven, cel mai popular compozitor de simfonii.

”Să compui o simfonie nu e o glumă”, obişnuia să spună Brahms, în special celor care încercau să îl aşeze în competiţie cu Beethoven care până la 43-44 de ani, cât avea Brahms când compusese Simfonia nr. 1, semnase deja opt din cele nouă simfonii. De aceea Brahms adăuga: ”...şi nu ai idee ce înseamnă să auzi în spatele tău sunetele unui uriaş ca Beethoven”.

Urmează, pe 29 noiembrie, un Concert simfonic dedicat Zilei Naţionale a României. Dirijorul Leonard Dumitriu, împreună cu violonistul Tudor Bogdan Bolnavu, alături de orchestra Filrmonicii Botoşani, vor oferi publicului un program cu muzică de B. Bartok, E. Caudella şi L. Dumitriu.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: