Cea mai VECHE biserică din Botoşani: A fost înzestrată cu moşii, heleşteie şi mori şi o impresionantă necropolă

Este o mărturie a istoriei şi una dintre cele mai importante edificii din judeţul Botoşani.

 

Biserica Sf. Nicolae”- Popăuți

 

 

Biserica Sf. Nicolae”-Popăuți este cea mai veche biserică din Botoşani, zidită de Ştefan cel Mare, în anul 1496 ca biserică de mir cum se constată din inscripţia slavonă, aşezată în dreapta uşii, pe peretele dinspre nord:

„Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30”.

Biserica a fost aşezată la răscruce de importante drumuri comerciale, în apropierea „ târgului lui Botoş” ce avea doar o vechime de 57 de ani de atestare documentară. A fost amplasată la jumătatea drumului dintre Suceava şi Hârlău, unde domnul se ducea adesea. 


 

Biserica făcea parte dintr-un ansamblu fortificat, care mai cuprindea un palat domnesc și un turn clopotniță. În palatul domnesc de lângă biserică poposea Ștefan cel Mare în drumul său spre Curtea domnească din Hârlău. Conform cronicilor, la 22 iulie 1518 a ajuns aici și domnitorul Petru Rareș. În cursul secolului al XVI-lea, biserica a suferit mai multe modificări. Abia în anul 1626 s-a format satul Popăuți, până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor Botoșanilor. În decursul veacurilor scurse de la întemeierea ei, biserica a fost numită în documente ca „biserică domnească”, „biserica de la curtea domniei mele”.

 

Biserica transformată în mănăstire

 

Biserica Sf. Nicolae” a fost „mirenească” până în 1751, când domnul fanariot Constantin Racoviţă a prefăcut-o în mănăstire de călugări greci şi depindea de Patriarhia din Antiohia. Acesta a înzestrat mănăstirea cu jumătate din moşia alăturată Tărăraşi, cu heleştei şi mori şi i-a acordat o serie de privilegii iar mama domnului a reparat biserica şi a dotat-o cu cele de trebuinţă. Acelaşi domn a înzestrat-o în continuare cu alte moşii şi iazuri ajungând în scurt timp foarte bogată, după relatările lui Ştefan Ciubotaru din Monografia oraşului Botoşani. Călugării greci au intrat apoi în conflict cu târgoveţii care s-au văzut fără imaş şi nu aveau unde paşte animalele. Au urmat o serie de plângeri către domnie ce au durat decenii de-a rândul.

 

 

Setea de înavuţire a egumenilor greci nu a avut limită: în 1805 ei stăpâneau moşiile Popăuţi, Tătăraşi, locuri în oraş şi satul Popăuţi, mai târziu au pus stăpânire pe satele Cişmea şi Răchiţi, ai căror locuitori lucrau moşiile mănăstirii în schimbul pământului pentru hrana lor. În 1834 au deschis o măcelărie la Botoşani, în mahalaua Vrăbieni.

 

Biserică de mir

 

În 1840 mănăstirea Popăuţi era în culmea bogăţiei sale. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Popăuți a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietățile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria orașului Botoșani către diverse instituții: casele egumenești sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către Compania Căilor Ferate în 1870 etc.

 

 

Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir a avut efecte negative asupra ansamblului monahal. Biserica s-a deteriorat, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate acestea, deteriorarea bisericii se accentuează și ca urmare a faptului că la 12 mai 1897 s-a prăbușit jumătatea superioară a catapetesmei, Protoieria Botoșani decide la data de 15 iulie 1897 închiderea bisericii, întrucât ajunsese într-o stare critică de conservare.Biserica "Sf. Nicolae" și turnul clopotniță sunt practic salvate prin declararea lor în anul 1897 ca monumente istorice, statul român preluând sarcina de restaurare a lor.

 

 

Necropolă

 

Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea unei necropole boierești, aici fiind înmormântați, pe trei niveluri, peste 25 de oameni.  După cum a declarat starețul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuți, "cele mai importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba despre un vornic din Botoșani, care a fost adus acasă din Țara de Jos, unde fusese mare vornic". Acesta a fost identificat de către prof. Sorin Ulea ca fiind Dragoș Boul. Piatra funerară (165 x 66/55 x 27 cm) a marelui vornic se află în bună stare de conservare, având câmpul împărțit în trei zone egale, decorate fiecare cu câte patru palmete în relief plat, și o inscripție marginală în limba slavonă cu următorul conținut: „Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu Nurod, vornic de Botoșani, care s-a săvârșit – veșnica lui pomenire – la veșnicele lăcașuri în anul 7000” (1492).

 

 

În zonele sudică și vestică ale pronaosului au fost identificate în 2001 un număr total de 16 morminte, în diverse stadii de conservare/distrugere, dintre care 5 în amenajări funerare din zidărie și 11 în groapă simplă. 


Câteva cuvinte despre arhitectura şi pictura bisericii


Pereţii sunt groşi din pietre pătrare şi cărămizi smălţuite şi colorate, cu discuri ce reprezintă stema Moldovei şi diferite figuri. Acoperişul este de aramă. La restaurare s-a păstrat cu sfinţenie forma originală. Se remarcă în mod deosebit sculptura în piatră de la vechea uşă dinspre nord. Biserica are forma cea mai veche, de cruce, ferestrele sunt mici, cu excepţia celei dinspre vest.

 

 

La nord-vest de clădirea bisericii se află amplasat un turn clopotniță de 17 metri înălțime, care datează din aceeași perioadă cu biserica. El este zidit din piatră brută, cioplită numai la colțuri și la chenarele ușilor și ferestrelor și are trei etaje și acoperiș de șindrilă. În exterior, turnul are formă pătrată în dreptul etajelor I și III și octogonală la cel de-al II-lea.Turnul avea o multiplă funcționalitate, el servind și ca adăpost în caz de pericol. În acest sens, se putea urca la etajul întâi numai pe o scară exterioară care putea fi ridicată. La cel de-al treilea etaj se afla clopotnița, aici existând patru mari deschideri către cele patru puncte cardinale.

 

 

Turnul clopotniță de la Popăuți este, alături de turnul Tezarurului de la Mănăstirea Putna și de turnurile-clopotniță de la Mănăstirea Bistrița și de la Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamț, una dintre puținele construcții de acest gen păstrate din vremea lui Ștefan cel Mare.

 

 

 

DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store