Câmpanu: Sistemul de sănătate este în moarte clinică
Senatorul Liviu Cîmpanu şi-a exprimat nemulţumirea vis a vis de direcţia în care se îndreaptă sistemul medical românesc şi atitudinea celor aflaţi la guvernare faţă de acest important domeniu de activitate. El a postat pe propriul blog o serie de aspecte care ar trebui cel puţin, să tragă un semnal de alarmă vis a vis de acest sistem. "Sistemul de sănătate românesc se află în moarte clinică. Nu de ieri, nu de azi, ci de două decenii. Ştiu, veţi spune că ştiţi asta, numai că astăzi vreau să explic de ce continuăm să ne complacem într-un sistem prost gândit, din cauza căruia mergem la spital cu bocceluţa cu medicamente, pansamente şi chiar seringi. Lucruri banale, care în mod normal ar trebui să se găsească în orice spital. Dar nu se întâmplă asta. Din contră. De exemplu, din 1 mai şi până în 5 iulie, listele medicamentelor gratuite şi compensate au fost modificate de patru ori. Da, de patru (4) ori, aţi citit bine. Şi dacă priviţi situaţia numai din perspectiva pacientului confuz, care sfârşeşte prin a scoate bani din buzunar pentru a-şi plăti medicamentele, încercaţi pentru câteva minute să vă puneţi în postura medicului. Într-o ţară în care e imposibil să aloci unui pacient media de timp stabilită la nivel european, pentru simplu fapt că sunt prea mulţi bolnavi şi prea puţini doctori (plătiţi prost, munciţi peste limita care le permite concentrare maxima), a fi zăpăcit cu tot felul de astfel de modificări – prea dese şi prea rapide – e deja prea mult pentru un medic care vrea să-şi facă meseria la cel mai înalt nivel calitativ. Pe de altă parte, vreme de doi ani de zile am tot vorbit despre descentralizarea sistemului sanitar. Planul era simplu: spitalele urmau să fie predate autorităţilor locale cu datoriile plătite la zi, iar primarii urmau să numească întreaga conducere a unităţii şi să supervizeze gestionarea şi funcţionarea acesteia. Numai că, aşa cum ne-am obişnuit, socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg – unele primării au vrut să preia spitalele, altele nu. Mai mult, în ceea ce priveşte degrevarea de datoriile acumulate nu s-a găsit o cale în acest sens. Sunt promisiuni pentru luna august, însă cu promisiuni ne-am tot injectat de 20 de ani. Să nu uităm nici de proiectul legislativ referitor la coplata serviciilor medicale. Pe scurt, proiectul spune că unele servicii vor trebui plătite din buzunar, chiar dacă ai asigurare de sănătate. Cireaşa de pe tort o reprezintă faptul că acelaşi proiect mai prevede că dacă suma serviciilor plătite până la un moment dat depăşeşte sau este egală cu 600 de lei, pacientul poate să meargă la Casa de Asigurări de Sănătate pentru a primi o adeverinţă salvatoare, care îl a scuti de alte plăti de acest gen pe tot parcursul anului respectiv. Absurd… Şi o spun atât ca medic cât şi ca posibil pacient. Cum a fost stabilit acest plafon, pe ce criterii, nu se ştie… dar proiectul există, iar scopul său este – la nivel declarativ, nu practic – reformarea şi modernizarea sistemului de sănătate din România. Găselniţele din domeniu nu se opresc însă aici – fiecare dintre noi va avea până la sfârşitul anului 2011 un card naţional de sănătate ! Asta deşi avem precedentul “big brother-ului” european (Cardul European de Sănătate) care de asemenea a fost anunţat cu surle şi trâmbiţe devenind, aşa cum era de aşteptat odată cu trecerea timpului… un mare fâs ! Şi atunci se dădeau termene, singura diferenţă fiind faptul că de cardul european beneficiau persoanele care plecau în străinătate. Acum, vrem ca în mai puţin de un an şi jumătate 23 de milioane de români să aibă în buzunar un card în plus care nu le va aduce nici reduceri la medicamente, nici servicii de mai înaltă calitate, nici medici mai buni şi nici spitale mai moderne. E un card si-atat. Da, necesar pentru un istoric medical profesionist întocmit, dar nu acum. Pur şi simplu nu e momentul. Mai am de administrat o pastilă amară. Numele ei este informatizare. Mă refer, bineînţeles, la informatizarea sistemului sanitar, care se vrea făcută acum, pe vremuri de criză. Şi în aceste momente nu pot să nu îmi amintesc şi să nu îi reamintesc domnului premier Emil Boc de anul 1997 când statul român – în speţă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – a plătit câteva sute de milioane de dolari în acelaşi scop. Fără finalitate însă. Stimaţi cititori, Toate aceste lucruri pe care le-am enumerat se întâmplă în condiţiile în care noi ar trebui să dăm libertate de dezvoltare sistemului privat de sănătate ! Efectul acţiunilor prezente ? Exact invers, din păcate… Pachetul de bază al serviciilor medicale cuprinde tot, statul nu lasă nici o felie sistemului privat aşa cum se întâmplă în Occident. Acolo, în funcţie de suma pe care o persoană o plăteşte la asigurarea de sănătate, primeşte un anumit pachet de servicii – de exemplu, pentru o suma X omul beneficiază de 1 set de analize, 2 consultaţii la medic, o internare, etc. Numai că la noi nu se poate. Pardon, nu se vrea. Şi-uite-aşa, statul nu are concurenţă. E grav ! Legea ne permite să redirectionam 2% pentru sistemul privat de asigurări de sănătate, dar … surpriză ! Nu avem Case Private pentru Asigurări de Sănătate care să gestioneze aceşti bani ! Şi-atunci suntem obligaţi să ne mulţumim cu ce avem, pentru că nu există şi nu se vrea să existe o alternativă. Şi-atunci, de avantajele clinicilor private pot beneficia doar românii cu buzunarele pline. Foarte pline ! Concluzia e simplă – ne învârtim în jurul cozii, vorbim mult, facem planuri care sună excelent, însă facem prea puţine fapte concrete. Am avea nevoie de un set de măsuri simple de reformare a sistemului medical de stat şi de un sistem concurenţial care să ne împingă de la spate. Însă cred că ne e în sânge să ne complicăm singuri existenţa grea.", scrie Liviu Cîmpanu pe blogul său.
.jpg)
