Oricine parcurge comunele ţării şi micile oraşe de până în 50.000 de locuitori poate observa că în fiecare dintre aceste mici localităţi depărtate de centrele de business sunt mulţi oameni care nu au o sursă de venit stabilă provenită dintr-un salariu.

În judeţele unde investiţiile străine sunt reduse precum Botoşani, Teleorman sau Mehedinţi, raportul dintre numărul de angajaţi şi totalul populaţiei este de 10-15% faţă de 25-30% acelaşi raport în judeţe precum Bihor sau Timiş.

Rata şomajului este o mistificare în România pentru că nu ai cum să ai şomaj mic într-o ţară de unde pleacă oamenii cu milioanele să lucreze în străinătate.

Exact cum înainte de ’89 se număra în mod fictiv producţia de carne, de şuruburi sau de cereale şi „se depăşea“ planul an de an pentru a se realiza obiectivele cincinale, la fel şi acum pentru a nu fi ridicate semne de întrebare asupra modului în care funcţionează economia României după 30 de ani de tranziţie se raportează invers, şomajul la jumătate.

Cum să ai în ’90-’91 şomaj de 5% şi 8 milioane de salariaţi, iar în prezent să ai şomaj tot de 5%, dar numai 5 milioane de salariaţi?

Putem considera drept neşomer o persoană de 50 de ani care a lucrat poate la o întreprindere industrială de stat până în anii 2000, astăzi în faliment, şi care face un ban din incursiuni periodice în străinătate, dacă bate un cui într-o şipcă sau îngrijeşte nişte roşii în spatele curţii?

Acceptarea acestei anomalii provoacă discuţii paradoxale cum că nu ai pe cine să angajezi în România.

Nimeni nu spune însă că de fapt toată problema este de preţ. Ce ne spune manualul de economie: că cererea se întâlneşte cu oferta şi livrarea de bunuri sau servicii atinge maximul la preţul corect.

Dacă angajatorii nu plătesc suficient este normal să nu aibă ce îşi doresc, adică forţă de muncă.

De altfel, creşterea accelerată a salariului minim în ultimii cinci ani a creat locuri de muncă aparent paradoxal, tocmai pentru că oamenii au fost dispuşi să lucreze la 1.300-1.400 lei salariul minim, faţă de 800 lei cât era în urmă cu 3-4 ani.

Aşa cum la capitolul comercializare de produse sau servicii, companiile ajustează preţurile până obţin volumele necesare, exact la fel ar trebui să procedeze şi pe piaţa forţei de muncă.

Să aduci zeci de mii de lucrători din Asia şi să trimiţi la rândul tău ca ţară sute de mii şi milioane de români în străinătate este o anomalie cu repercusiuni sociale dure pentru toată lumea, scrie Ziarul Financiar.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: