Se încheie unul dintre cei mai dureroși ani din, probabil, istoria postcomunistă a Botoșanilor. Ne apropiem de ultima zi a lui 2021, o punte pandemică și din ce în ce mai firavă către un viitor despre care știm din ce în ce mai puțin.

După bucuria Nașterii Domnului, înainte de a întâmpina noul an, să ne oprim o clipă în tăcere. Să îi pomenim astăzi pe cei care nu mai sunt printre noi. Să aprindem candela și, preț de câteva secunde, să le privim încă o dată chipul în fotografii. Să le mulțumim pentru tot ce au făcut pentru noi: la catedră, în spital, în sala de spectacol, în biserică, în viețile lor dedicate comunității.

Botoșăneanul.ro le aduce un omagiu – fără ca dureroasa înșiruire de mai jos să fie una completă. Lăsăm candela aprinsă și pentru toate familiile care, în acest an, au pierdut oameni dragi, pentru fiecare inimă îndurerată și plânsă.

Pe 24 februarie 2021 se stingea din viaţă învăţătoarea Victoria Vasiliu. Un om dedicat catedrei, care a trăit oferind în jur mângâiere, bunătate. Un om blând, sociabil, sensibil. Așa este descrisă Victoria Vasiliu de către cei care au cunoscut-o, în special colegii de catedră de la Şcoala nr. 4 din Botoşani.

(Soții Vasiliu, plecați împreună în veșnicie)

Durerea pricinuită de pierderea soţiei a fost cumplită. Soţul distinsei învăţătoare, prof. Aristotel Vasiliu, s-a stins și el la scurt timp, pe 15 martie 2021. A activat o vreme la Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga” din Botoșani, acolo unde pictase medalioanele cu personalități în holul de la intrarea principală în școală. Lucrări ale dascălului au fost expuse și la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian”. În anii 2000, la liceul din Vorona era inaugurat un bust Eminescu, realizat de prof. Aristotel Vasiliu. 

Pe 5 martie, urca la ceruri Ioan Bișoc. A fost profesor la Colegiul Național ”A.T.Laurian” din Botoșani și la Colegiul Economic ”Octav Onicescu”, activitate pentru care în anul 2000 era decorat de președintele României, la propunerea ministrului Educației, cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler. ”Îmi amintesc un chiul în masă la orele anterioare celor "de română", care s-a încheiat cu gândul tuturor rostit cu voce tare de cineva: "grăbiți-vă înapoi la școală, începe ora cu domnul Bișoc!" Nu se ratau. "Orele cu domnul Bișoc" erau un privilegiu. Pur și simplu toți îl iubeam”, este una dintre multele mărturii despre profesorul Ioan Bișoc.

Pe 13 martie se stingea din viață un alt profesor. Liliana Ursache, care - după cum o caracteriza un fost coleg de-al său - a fost un ”om și dascăl deosebit, care a dat lumină multor generații de elevi din Botoșani”. Ajunsă la 64 de ani, profesoara de limba și literatura română de la Școala nr. 6 pierdea lupta cu afecțiunea care a dat omenirea peste cap.

16 martie 2021. Profesorul Viorel Fantu pleca la cele veșnice, lăsând în urmă lacrimi și regrete, dar și recunoștință din partea celor care au beneficiat de îndrumările sale în domeniul muzical. Profesorul Viorel Fantu a activat decenii la rând ca profesor și la Şcoala Populară de Arte Botoşani, secţia Instrumente de suflat.

(Viorel Fantu și Dumitru Țurcanu au fost profesori la Școala Populară de Arte)

Și nu era singurul dascăl de la Şcoala Populară de Arte "George Enescu" care se stingea. Pleca pe drumul fără întoarcere și Dumitru Țurcanu. ”Zeci de ani şi zeci de generaţii de cursanţi. Zeci de ani de mecenat educaţional la două catedre "grele", catedra de acordeon a dlui profesor Dumitru Ţurcanu şi cea de instrumente de suflat a regretatului profesor Viorel Fantu. Zeci de generaţii de cursanţi ai celor doi profesori lăcrimează discret, recunoscători şi trişti în acelaşi timp”, era mesajul colegilor.

La fel de dureros începea luna aprilie. Mariana Honceru murea pe 1 aprilie, la două zile după ce întreaga lume artistică îi urase La mulți ani. După ce a coordonat mulți ani ”Mărgineanca” sau ”Steluțele”, la Casa de Cultură a Sindicatelor, după ieșirea la pensie, Mariana Honceru a înființat un nou grup, Vatra, al pensionarilor din județul Botoșani. A colaborat cu aproape toți artiștii de muzică populară din Botoșani și din România, cărora le-a compus versurile cântecelor, multe dintre ele devenite celebre. Amintim aici doar ”Dorul Basarabiei”, din repertoriul lui Ion Paladi.

Peste doar câteva zile, o altă veste cutremura comunitatea botoșăneană. Profesorul de biologie Tabita Nevinglovschi, de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, murea în urma infecției cu virusul ucigaș. „A plecat dintre noi! Cu modestie, în tăcere, fără să dat vreun semn că nu îi este bine! O Doamnă a învățământului  am avut privilegiul de a-mi fi profesoară. Promptă, full de energie, cu un simț al umorului, transmis nouă, elevilor, ce ne ajuta să ni se pară biologia mai ușoară, a crescut generații de elevi care au performat în domeniul dumneaei”, spunea atunci Daniel Botezatu, profesor Colegiul ”Mihai Eminescu”.

7 aprilie 2021. Se stingea din viață un preot iubit, născut pe pământ botoșănean. Fost paroh al Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” - Banu din Iaşi, părintele Dumitru Merticariu s-a născut în Știubieni, județul Botoșani, într-o familie greu încercată.

După numai două zile, pe 9 aprilie, protopopul Petru Fercal îndemna la pomenirea unui alt preot. Era vorba despre părintele Victor Porof, care a trecut la cele veșnice lăsând în urmă durere, lacrimi, dar și ucenici care duc mai departe prețioasele învățături. A slujit la Ștefănești, însă în ultima vreme era găsit de creștini în Biserica ”Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Botoșani.

În aceeași zi de 9 aprilie, umbra neagră acoperea din nou învățământul. Prof. Virgil Hariuc se stingea la vârsta de 70 de ani. Prof. Virgil Hariuc a predat engleza la Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi” și la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani, dar a fost o vreme și inspector școlar. A pregătit zeci de elevi pentru olimpiade, dar s-a implicat activ și în comisiile de organizare a competițiilor.

11 aprilie. Pleca la Ceruri un uriaș istoric botoșănean. Ioan Caproșu a format profesori și a creat o adevărată școală, fiind deseori numit un titan al culturii. S-a stins din viaţă la vârsta de 86 de ani. S-a născut la 26 august 1934 în comuna Mitoc, județul Botoșani. A urmat școala primară în satul natal, gimnaziul în Săveni, apoi școala pedagogică de la Șendriceni – Dorohoi și Facultatea Istorie - Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Ioan Caproşu, doctor în istorie, Profesor Emerit, a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi distins cu Medalia Academiei de Științe a Moldovei „Dimitrie Cantemir” pentru rezultatele apreciabile în întreaga sa activitate științifică, didactică şi mai ales pentru sprijinul impresionant acordat colegilor de breaslă din Republica Moldova.

Pe 18 aprilie 2021 ne luam rămas bun de la Corneliu Muha. În vârstă de 58 de ani, botoșăneanul născut pe 21 septembrie 1963 era fratele mai mare al preotului Constantin Muha, plecat de asemenea la cele veșnice, la doar 52 de ani (pe 15 octombrie 2020), în urma unor complicații survenite după infecția cu noul coronavirus.

(Corneliu și Constantin Muha, frații plecați unul după altul)

Dacă preotul Constantin Muha era de mulți ani directorul Seminarului Teologic din Dorohoi, de o vreme chiar și inspector școlar, Corneliu Muha a fost coordonatorul Editurii „Sfântul Mina” din Iași. Absolvent la rândul său al Facultății de Teologie, a activat o perioadă ca profesor de religie. Corneliu Muha si-a dedicat ultimii ani ai vieții susținerii educației religioase, în cadrul editurii pe care o coordona - Editura ”Sf. Mina” - fiind tipărite manuale de religie, auxiliare și planșe, care erau distribuite în școlile din întreaga țară, fiind, din această pricină, ca ”părintele manualelor de religie”.

Pe 21 aprilie aflam că un alt profesor a plecat pe drumul fără întoarcere. Mircea Chișcă, fost profesor de sport pentru generații de elevi de la Liceul Pedagogic. ”Povestea noastră s-a sfârșit! Mircea a plecat pe drumul de piatră, fără întoarcere, și a ajuns luceafărul meu de pe cer. Eu mai rămân o vreme pe pământ ca să-i duc dorul și să-i admir strălucirea. Dumnezeu să te ierte, sufletul meu drag!”, scria îndurerata sa soție.

Tot pe 21 aprilie se așeza doliul pe Filarmonica ”George Enescu”, dar și pe Liceul de Artă ”Ștefan Luchian”. Elena Pricopi a plecat la cele veșnice într-o exemplară discreție, așa cum a trăit, însă o discreție înnobilată de un suflet ales. A fost unul dintre cei mai buni profesori și cei mai experimentați instrumentiști, cu o carieră de peste patru decenii pe scena Filarmonicii botoșănene. Instrumentul – viola – i-a fost tovarăș în clipe de glorie, dar și de tristețe.

(Violonista Elena Pricopi)
 

Psihiatrul Radu Nevinglovschi, fiul profesoarei Tabita Nevinglovschi, se stingea din viață pe 14 mai. După moartea mamei, pe 28 aprilie, Radu Nevinglovschi a fost confirmat pozitiv, evoluția bolii fiind una din ce în ce mai agresivă, medicii neputând să mai facă nimic pentru a-l salva. S-a stins din viață în zorii zilei de 14 mai 2021.

Pe 23 mai, învățământul botoșănean era din nou în doliu. Cătălina Melniciuc murea în urma unei grele suferințe. A activat ca profesor de limba engleză în Liceul Pedagogic și a lăsat în urmă o mare de durere. ”Timp de ani de zile a luptat de n ori cu bolile crunte care i-au iesit in cale si le-a biruit în mod uimitor, dar... de aceasta dată trupul firav și epuizat de atâta suferință și încercare, nu a mai rezistat în ciuda dorinței sale de a trăi”, spuneau colegii.

Pe 22 iunie, medicul Gheorghe Roșca părăsea această lume în cel mai dramatic mod cu putință. Chiar dacă ajunsese anii de pensie, doctorul Roșca se prăbușise după câțiva ani într-o boală chinuitoare, pe care părea că a învins-o. Însă prăbușirea avea să vină neașteptat și crunt în cursul zilei de 22 iunie 2021, când a căzut ca un trăsnet vestea plecării la cele veșnice. Una dintre cele mai dureroase şi dramatice plecări din astă lume. Gheorghe Roșca, cel care a adus pe lume viață, cel care a dus pe umeri poveri ale miilor de femei, cărora le-a redat speranța și sănătatea trupească. Omul care s-a consumat pentru toți nu și-a mai ajuns sieși.

(Doctorul Gheorghe Roșca)

Pe 12 iulie, o veste cutremura mediul de afaceri. Nicu Catană pleca la cele veșnice. Avea 56 de ani și era asociat la compania Prodalcom din Botoşani, producătorul brandului de vodcă Voronskaya. Era căsătorit și avea două fete. Era plin de viață, însă în fața morții nu a mai putut să glumească, așa cum făcea de fiecare dată.

Tot pe 12 iulie, o veste îngheța inima celor care îi știau optimismul, bucuria de a trăi, dragostea pentru elevi și bucuria cu care își întâmpina mereu colegii: profesorul Theodor Grădinaru trecea în lumea celor drepți, lăsând în urmă regrete, lacrimi, dar și zeci de mesaje de condoleanțe din partea foștilor elevi. Absolvent de Pedagogie Muzicala la Universitatea Națională de Arte "George Enescu" Iași, prof. Theodor Grădinaru și-a făcut cu dragoste meseria. A predat muzica în mai multe unități școlare din Botoșani (Colegiul National Mihai Eminescu Botoșani şi Liceul de Artă "Ştefan Luchian" Botoşani, Liceul Teoretic "Grigore Antipa" Botoșani), dar și la Școala Gimnazială ”Grigore Antipa” Botoșani.

20 iulie. În zorii zilei, întreaga lume literară afla că poetul din munți urcase în înălțimea Cerului. Poetul Vasile Zetu, născut în localitatea Dersca, judeţul Botoșani, a fost unul dintre cei mai discreţi poeţi ai generaţiei sale. Trăitor în munţii Bucovinei, a activat o viață ca învățător la Crucea, în judeţul Suceava. Acolo unde s-a și stins. La Editura Junimea urma să îi apară o carte de excepție, ”Port în spate fântâna secată”.

Pe 27 iulie 2021 se stingea, după o viață dedicată culturii și educației, profesorul și scriitorul Dumitru Lavric, cel care a lăsat în urmă nu doar cărți, ci și un model de demnitate. Născut în Scobinți, județul Iași, a fost prozator, eseist, profesor. A activat ca profesor la Flămânzi, a fost redactor la Clopotul (1971-1973), dar și director la Centrul de Îndrumare a Creației Populare a Județului Botoșani (1973-1976). A fost, de asemenea, șef al Rețelei Cinematografice a Județului Botoșani, iar după Revoluție s-a întors a categră (Liceul ”Virgil Madgearu” Iași, Colegiul Național ”A.T.Laurian” Botoșani), fiind apoi consilier artistic la Orchestra Populară ”Rapsozii Botoșanilor”.

Pe 3 septembrie dirijorul Ioan Cobâlă murea, la 74 de ani. Încă în puterea creației, încă viu în spirit. Pensionat forțat prea devreme, scos din scenă de ușa din dos, Ioan Cobâlă a continuat să creeze, a dus mai departe muzica. A revenit pe scenă în urmă cu câțiva ani, dar durerea nu a dispărut. Născut pe 1 ianuarie 1947 la Drăgușeni, județul Botoșani, Ioan Cobâlă provine dintr-o familie care a cunoscut și greul, dar și bucuria. Mihai Cobâlă și femeia lui au crescut patru copii. Ioan era fiul cel mare, cu responsabilități și cu griji pentru frații mai mici. Artist remarcabil, dirijor profesionist, compozitor inspirat, un muzician complex dublat de o generozitate rară. Ioan Cobâlă a fost mai presus de toate un făuritor de talente. Avea darul și harul de a vedea dincolo de suprafața înșelătoare, dincolo de stângăciile unor artiști sau de bravările altora. Recunoștea calitatea de la primele sunete, de la primele acorduri. 

(Dirijorul Ioan Cobâlă)

Tot pe 3 septembrie s-a stins din viață profesorul Ioan Aniței, care a activat decenii întregi la Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga” din Botoșani, la catedra de română. A format viitori dascăli, a conturat caractere, a scris și a rămas fidel valorilor în care a crezut până la capăt. Model de dascăl pentru colegi, un avizat critic al societății, dar mai ales un om drept și cultivat. A fost de asemenea implicat și în viața politică botoșăneană.

Părintele Ionuț Miorcăneanu, parohul Bisericii „Sfinții Voievozi” Tudor Vladimirescu, județul Botoșani, a trecut la cele veșnice pe 26 septembrie 2021, în urma unui accident rutier. Născut pe 5 ianuarie 1982, în municipiul Botoşani, Ionuț Miorcăneanu a fost elev al Școlii Generale nr. 13 din oraș. În anul 2001 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” Botoșani. În  același an, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, părintele Ionuț a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Borolea, comuna Hănești, Protopopiatul Săveni. Un an mai târziu, începând cu data de 1 iulie, a fost transferat ca preot paroh la Parohia „Sfinții Voievozi” Tudor Vladimirescu. Vestea trecerii la Domnul a părintelui Ionuț a întristat nu doar comunitatea din Tudor Vladimirescu, mesajele de condoleanțe fiind transmise de peste tot din țară.

Spre sfârșitul lunii septembrie pleca la Domnul cel mai discret fost deținut politic din Botoșani. Omul care a luat în veșnicie suferința, dar ne-a predat cea mai frumoasă lecție. Gheorghe Păvăleanu a trăit în propria demnitate cu un firesc de care atât de puțini, astăzi, mai sunt capabili. Cei care nu am cunoscut greul războiului, foametea, pușcăria comunistă, domiciliul forțat, rația de pâine, întunericul și frigul, nu înțelegem încă ce au însemnat acești oameni care pleacă tăcuți spre lumea ”unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. După un refugiu chinuitor prin satele Olteniei, de frica rușilor care își anunțau asaltul peste Moldova, noii stăpânitori i-au mai adăugat opt ani crunți în pușcăriile comuniste de la Aiud, Gherla sau Jilava. Și nici asta nu a fost de ajuns. Încă patru ani de domiciliu forțat i-a petrecut în Slobozia. Gheorghe Păvăleanu a privit apoi cum comunismul s-a făcut stăpân peste om și peste țară. Cu toate acestea, după 1989, nu s-a victimizat, nu a strigat, nu și-a ridicat statui. La fel ca cei mai mulți dintre foștii deținuți politici care, discret și cu credință în Dumnezeu, au lucrat în fapta cea bună. Verticali și demni, statornici în principii și în valori autentice, acești oameni au crescut în jurul lor familii curate, drepte în gândire și mereu aproape de semeni.

În dimineața zilei de 4 octombrie pleca în veșnicie profesorul și dirijorul Nicolae Ursu, lăsând în urmă o lecție de viață pe care a predat-o nu doar elevilor săi, ci tuturor celor care l-au cunoscut și admirat. A trăit și a trudit o viață în slujba culturii botoșănene. Profesor la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, dirijor al orchestrei liceului, dar și al Filarmonicii Botoșani, Nicolae Ursu a fost un om de o exemplară atitudine în fața artei și a artiștilor, dar și a publicului, față de care a manifestat mereu un respect ieșit din comun.

Pe 11 octombrie aflam cu mare întristare că Liliana Moisii pleca pe drumul fără întoarcere. Odată cu ea, toată lumina pe care, în viață fiind, a împrăștiat-o prin elevii săi, vreme de patru decenii, ca educatoare. A plecat la cele veşnice un profesor iubit, care a ştiut să predea şi lecţia din manual, dar şi lecţia omeniei.

Pe 20 octombrie, o altă veste dureroasă: se stingea din viaţă Mihai Dos, fost profesor la liceul din Vorona. Absolvise, în 1984, Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Era din Braşov, dar se stabilise în Vorona Botoşanilor. „O inteligență aparte, superioară și un suflet mare, foarte mare. Un om întreg si bun. Mare pierdere! Respect și dragoste pentru el, dintotdeauna și pentru totdeauna, din partea noastră, din Brașov. Îl plângem...”.

22 octombrie. O dimineaţă de toamnă în care se stingea din viață Gelu Tofan. Avea de 61 de ani, pe care abia îi împlinise, pe 15 octombrie. Un om care trăise pentru 10 vieți, care mai avea nevoie de încă pe atât pentru a-și duce la îndeplinire planurile pe care le avea pentru comunitate, pentru artiști, pentru propria familie. Trecuse de un Covid, dar nimeni nu bănuise că în trupul său își făcuse culcuș un cancer. A fost prea târziu pentru operație, pentru orice tratament salvator. S-a stins într-o discreție exemplară, lăsând în urmă un model uman greu de găsit în societatea tot mai nestăpânită și mai amestecată.

(Omul de afaceri Gelu Tofan)

Considerat a fi unul dintre cei mai importanţi istorici ai României, Sorin Iftimi s-a stins din viață în cursul serii de 13 noiembrie. Avea 56 de ani. Născut pe 27 septembrie 1965, la Mileanca, în județul Botoșani. Reputat istoric, heraldist și genealogist, cu o apreciată și recunoscută activitate de muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei, în cadrul Complexului Muzeal National "Moldova" Iași. În anul 2006, Sorin Iftimi devine doctor în istorie. Începând din anul 1995 și până în anul 1999 a activat ca muzeograf la Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi. Studiul minuțios, perseverența în cercetare și perspicacitatea unei gândiri predispuse la cercetare au fost atributele unui profesionist prin excelență.

Pe 13 decembrie a trecut la cele veșnice Florin Constantin Pavlovici, scriitorul și fostul deținut politic născut la Concești. "Tortura pe înțelesul tuturor" este una dintre cărțile cele mai importante din ultima sută de ani, o carte care ar trebui să se regăsească în bibliografiile obligatorii ale tuturor școlilor românești. Premiată și citată în numeroase studii de memorialistică și nu numai, cartea lui Florin Constantin Pavlovici este încă aproape necunoscută în mediul educațional românesc. Student la Facultatea de Filozofie – secţia Ziaristică, a fost arestat la 2 februarie 1959, alături de alţi colegi de facultate, fiind acuzaţi de "complot contrarevoluţionar", în acelaşi lot fiind şi botoşănenii Alexandru Zub şi Stela Covaci, toţi trei pătimind apoi în puşcăria comunistă. A fost condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 5 ani închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale". A fost întemnițat la Jilava şi Gherla, dar şi în lagărele de muncă Salcia, Giurgeni, Periprava.

Pe 20 decembrie s-a stins Olimpia Tatiana Irinciuc, fost profesor de engleză la Școala nr. 12 din municipiul Botoșani. A pus suflet în fiecare gest, în fiecare cuvânt, a educat elevii ca profesor, i-a îndrumat ca diriginte. A coordonat proiecte, și-a asumat cu demnitate profesia și a mers prin viață cu bucuria de a împărtăși din știința și bunătatea sufletului său.

Dumnezeu să îi odihnească în pace!

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: