O botoşăneancă firavă, de 48 de kilograme, cu ochi mari, albaștri, cu voce fină și zâmbitoare, are atâta sânge rece încât poate să mute un ficat dintr-un om în altul, să lucreze peste zece ore cu bisturiu, ace, pompe. Transplantul de ficat este cea mai complexă și dificilă operație.
Dr. Doina Hrehoreț, de la Institutul Clinic Fundeni, e fosta elevă a Profesorului Irinel Popescu și actuala lui mână dreaptă la secția condusă de dânsul. Ea e și „omul lui Dumnezeu” printre muritorii disperați care ajung la etajul 3, chirurgie hepatică. E atât de frumoasă și de delicată, încât puțini bărbați se lasă liniștiți pe mâinile ei, din prima, pe masa de operație. Dar cei care au făcut-o trăiesc în proporție covârșitoare. E singura femeie din România și unica din Europa de Est care transplantează ficat.
„Suntem patru chirurgi în toată țara care facem transplant hepatic”, a spus Dr. Hrehoreț, la un început de discuție lungă pe care a acceptat-o cu greu.
E o fire timidă, culmea!, are trac și nu-i place să se găsească în fața ziariștilor. Pe de altă parte, cu pacienții ei este umană și deschisă, povestește cu ei despre orice. Dacă te amesteci printre bolnavi observi că îi salută pe toți după numele mic, le știe tratamentul și rezultatele analizelor fără să răsfoiască dosarul cu fișe și pe cei mai măcinați de boală îi alină și cu o mângâiere.
Revenim la programul de transplant hepatic:
„Suntem două echipe de transplant în Institutul Clinic Fundeni, lucrăm câte o săptămână, la apel, prin rotație. Una este condusă de Conf. Dr. Vlad Brașoveanu și una de mine, întreaga activitate de transplant fiind coordonată de Prof. Dr. Irinel Popescu. Dar se întâmplă ca în săptămâna în care teoretic ești liber să fie doi donatori în aceeași zi și atunci ți se modifică tot programul. Capacitatea centrului nostru este de un transplant pe zi și, în acest caz, al doilea ficat se transplantează la Spitalul Sfânta Maria, unde am un contract de colaborare tocmai pentru a soluționa aceste situații. Și, conform regulilor lui Murphy, foarte des sunt doi donatori în săptămâna mea liberă… Așa s-a întâmplat și în această săptămână, au fost doi donatori de ficat, eram liberă, aveam musafiri acasă… Mi-am cerut scuze și am plecat la spital, ca de atâtea alte ori…”, zice dr. Hrehoreț pentru Ziarul Evenimentul
Nu-i frustrant să nu ai timp pentru tine?
„Da… Aceste lucruri mă frustrează uneori. E greu să nu ai viață socială, să nu ai familie, să fii disponibil la orice oră din zi și din noapte, să stai cu telefonul deschis tot timpul și în momentul în care primești un apel să te mobilizezi ca la armată. Ca să nu mai vorbesc de noaptea dinaintea transplantului, o noapte semi-albă. Din cauza programului de zbor, medicii plecați la recoltare ajung cu ficatul la spital dimineața, în jurul orei 7.
"Pentru a scădea timpul de ischemie rece, recoltarea începe târziu și pe la ora 2 dimineața primim ultimele informații, care sunt, de fapt, cele mai importante. În acel moment se decide cine va primi ficatul. Uneori, datele furnizate de Agenția Națională de Transplant înainte de recoltare (n.r. – vârsta donatorului, antecedentele lui medicale, analizele de laborator, ecografia) pot sugera un donator ideal, care ar impune alegerea unui receptor ideal (n.r. – pacient tânar, cu boală hepatică avansată, dar fără cancer, cu speranță de viață mare postoperator)."
Dacă chirurgul care face recoltarea decide că ficatul nu arată perfect, adică are un grad mare de steatoză, are o consistență modificată etc, atunci se decide fie anularea intervenției de transplant, adică un organ inutilizabil și totodată încă o noapte pierdută degeaba pentru chirurg și anestezist, fie alegerea unui receptor marginal, adică un pacient cu patologie oncologică. Alteori, dimensiunile ficatului sunt prea mari raportate la dimensiunile abdomenului receptorului și trebuie ales un receptor cu greutate mai mare, pentru că o grefă mare poate determina compresia venei cave cu consecințe negative. Din cauza acestor motive sunt chemați de regulă doi pacienți pentru un potețial ficat”.
Cum de o femeie frumoasă, delicată, a ajuns să taie și să umble prin măruntaiele celor loviți de soartă?
„Orice femeie care a ales să facă chirurgie își asumă acest lucru și este conștientă că trebuie să muncească mai mult pentru a obține rezultate similare, pentru a demonstra că este în stare să se ridice la nivelul performanțelor unui bărbat”, spune Dr. Hrehoreț.
„De multe ori, după discuții îndelungate purtate cu pacienții mei despre intervenția chirurgicală, despre detaliile tehnice, complicațiile și consecințele imediate sau tardive post-operator, eram întrebată la final: <<Și pe mine cine mă operează?>> Uneori este greu pentru bolnavi sau familiile lor să suprapună imaginea mea pe conceptul clasic de chirurg."
"Mi-aduc aminte de una din situațiile hazlii pe care le-am trăit nu demult. Un pacient transplantat în ajunul Anului Nou mi-a mărturisit, după aproape un an de zile, că după toate calculele lui, incluzând și o activitate de adevărat detectiv, a ajuns la concluzia că singurul chirurg care ar fi putut să-l transplanteze sunt eu, pentru că atât Prof. Dr. Irinel Popescu cât și Conf. Dr. Vlad Brașoveanu erau plecați în concediu în acea perioadă. Nu-i venea să creadă!”, își amintește zâmbind.
Dr. Doina Hrehoreț s-a născut la Botoșani şi a absolvit Colegiului Național "Mihai Eminescu".
Continuarea AICI
