Vlad Ivanov este unul dintre cei mai de succes actori români, nu numai în cinematografia autohtonă, ci şi în cea internaţională. Actor de film, teatru şi voce, Vlad Ivanov s-a născut în Botoşani într-o familie de lipoveni.

Teatrul l-a atras din copilărie, cu micile dramatizări din şcoală. A început să studieze actoria în clasa a noua, când a ales să meargă la Şcoala Populară de Artă din oraşul natal. Ca actor, Vlad Ivanov a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în spectacolul „Tamerlan cel Mare“, în regia lui Victor Ioan Frunză.

Actorul botoșănean a vorbit despre copilărie, reîntâlniri şi pierderi  în interviul acordat pentru Weekend Adevărul, în cadrul Festivalului de Film şi Psihanaliză de la Iaşi, Vlad Ivanov vorbeşte despre linia fină a interpretării personajelor, pe care mulţi actori o trec, despre valorile noilor generaţii, dar şi despre importanţa prioritizării culturii româneşti.

-Pentru că suntem în postul Paştelui, aş vrea să povestim puţin de sărbătorile din copilăria dumneavoastră. Cum vă amintiţi Paştele din perioada copilăriei? Cum era?

-Era o bucurie. Cred că într-un singur cuvânt pot să descriu acea sărbătoare şi ceea ce simţeam când eram copil: bucurie, o bucurie fantastică. Ne adunam toţi verişorii, toată familia. Mergeam la biserică, bineînţeles. Era fascinant pentru noi. Eu am rămas şi acum cu această fascinaţie de a merge la biserică împreună cu toată comunitatea. Eram ca într-un basm. Cred că şi acum simt asta. Este ceva foarte înălţător. Mă bucur ori de câte ori am ocazia să merg acasă. Aşa cum o să se întâmple şi anul acesta.

- Cum e perioada sărbătorilor pentru actori? Mă gândesc că au fost şi situaţii în care nu aţi putut fi acasă.

-Îmi vine în minte un citat din John Osborn: „Actorii sunt şi ei nişte oameni. Numai că uneori seamănă cu dumneavoastră, spectatorii, mai mult decât semănaţi dumneavoastră cu dumneavoastră înşivă“. Da, actorii sunt şi ei nişte oameni, nu trebuie puşi pe un piedestal. Mi s-a întâmplat foarte rar să am filmări în timpul Paştelui. Ori de câte ori sunt liber merg la biserică. Eu sunt creştin ortodox de rit vechi, rus lipovean. Şi-mi face mare plăcere să împart această bucurie cu comunitatea ruşilor lipoveni sau cu oamenii de la biserică, dacă nu pot fi acasă la mine, la Botoşani.

Interviu complet aici

(Foto: Facebook / Alex Gâlmeanu)