Astăzi în vârstă de 89 de ani, își trăiește bătrânețea într-un cămin de pensionari. Asta pentru că, deși are un fiu în Germania, a ales să își petreacă amurgul vieții în țara natală.

Prim-balerinul Ioan Baitanciuc și-a început cariera la vârsta de 12 ani, pe maidanele din județul Botoșani, acolo unde s-a născut și a crescut. Debutul în carieră a fost la opera din Cluj. Aici a învățat și primele mișcări. Despărțirea de familie a fost cea mai grea, având în vedere că era doar un adolescent când și-a luat viața în piept și a plecat singur într-un oraș străin.

”Cred că m-am născut cu această pasiune pentru dans. Când eram copil, mai aveam un prieten, pasionat de dans, și împreună făceam tot felul de coregrafii și sărituri. Eram toată ziua pe maidanul de lângă casă și dansam. Nu stăteam locului niciodată. Aveam aproximativ 12 ani când am auzit că va veni o comisie specială de la Iași, care căuta balerini. Eu pe atunci participam la tot felul de spectacole din cadrul unui club de activități, unde se făceau tot fel de dansuri. Nu știam ce înseamnă balerin. Eu știam de acrobații, că lângă maidanul de lângă mine veneau mereu circuri și eram atent la ce făceau ei și am început să fac și eu după ei tot felul de sărituri.

După momentul pe care l-am prezentat în fața comisiei, mi s-a spus că voi primi un răspuns, că se va înființa o școală de balet la Iași. Nu s-a mai înființat și mi-au spus că am reușit, am luat probele, doar că trebuie să aleg să merg la Cluj sau la București. Am plecat la Cluj. Am învățat să fac primele mișcări la bară, prima poziție, a doua, a treia și parcă nu mă simțeam chiar confortabil, dar așa a fost începutul și după aceea a fost foarte frumos”,

Ioan Baitanciuc, fost prim-balerin al Operei Naționale Române Iași.

După 4 ani de activitate la București, dorul de familie l-a făcut să se întoarcă la Iași.

Ioan Baitanciuc a fost prim-balerin al Operei Naționale Române Iași, unde și-a început activitatea în anul 1956, după aproximativ 3 ani de balet pe scena din București. Dorul de părinți și de frați l-a făcut pe Ioan Baitanciuc să se întoarcă la Iași. Pe scena din București, prim-balerinul a avut numeroase roluri importante, scrie Bună Ziua Iași.

„Am stat timp de doi ani la Cluj, unde am devenit o mică vedetă. A venit și aici o comisie de la București, eram în clasa a 9-a, și în două, trei zile am plecat la București. Am continuat școala de balet acolo, pe care am terminat-o în 1953. Eram atât de activ la școală, încât, în același timp, făceam cursuri și mă luau și la operă ca balerin. După finalizarea școlii m-am angajat direct solist la București, unde aveam un salariu destul de mare. Am primit unele dintre cele mai importante roluri de soliști.

Timp de aproximativ 4 ani am dansat pe scena din București, până când m-au sunat părinții mei să mă întorc la Iași. Nu am stat prea mult pe gânduri și m-am întors la Iași, alături de părinți și de frați. Nu erau balerini încă la Iași și dintre toți cei care au venit la Opera din Iași, eu am fost cel cu cea mai bună tehnică și am fost angajat prim-balerin. Aveam salariul cel mai mare, câștigam aproximativ 4.000 de lei, ceea ce însemna foarte mult”,

Ioan Baitanciuc, fost prim-balerin al Operei Naționale Române Iași.

Povestea de dragoste și tragediile din spatele cortinei

Ioan Baitanciuc a fost căsătorit și a avut doi copii. Soția prim-balerinului a fost și ea balerină. Povestea frumoasă de dragoste a început la Opera Națională Română din Iași. Erau o familie frumoasă până când o veste tristă i-a lovit. Primul lor băiat s-a îmbolnăvit grav, iar în ciuda tratamentelor, acesta s-a stins din viață. De parcă nu era destul, la diferență de câțiva ani, în urma unei afecțiuni a rinichilor, a decedat și soția acestuia, relatează bzi.ro.

„Imediat după revoluție, când s-a dat drumul granițelor, am hotărât împreună cu soția mea să plecăm în Germania, acolo unde ea avea familia, pentru a-l trata pe fiul nostru, grav bolnav. Pe soția mea am cunoscut-o la operă, unde era balerină. Aceasta era de origine nemțească și a vrut să se întoarcă acolo. Am cerut să plecăm amândoi din țară, împreună cu cei doi copii. Din păcate, nu ne-a lăsat să plecăm toți patru. A plecat doar soția cu băiatul bolnav, iar după 8 luni am reușit să plec și eu cu celălalt băiat.

Ne-am stabilit acolo. În ciuda celor mai bune tratamente, fiul nostru s-a stins din viață, iar mai târziu și soția mea m-a părăsit. A decedat în urma unei afecțiuni a rinichilor. Mi-a rămas doar fiul mai mic, care mi-a dăruit și doi nepoți frumoși. În urmă cu aproximativ 4 ani am venit la Căminul de Pensionari Sfânta Cuvioasă Parascheva. Am hotărât, de comun acord cu fiul meu, să mă întorc în țară, că e mai bine, și așa am făcut”,

a încheiat Ioan Baitanciuc.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: