Începerea şcolii a fost privită cu teamă, fiind considerată a fi un tărâm necunoscut pentru copilaşii de numai şapte primăveri, care au păşit porţile Şcolii Generale nr. 11 din municipiu, ţinând strâns mâna mămicilor sau a tăticilor şi rugându-i din priviri să nu plece acasă prea repede.

Au fost întâmpinaţi pe terenul de sport al unităţii şcolare unde s-a format careul de alţi copii, viitorii lor colegi din alte clase, care au trecut deja prin experienţa de a fi „bobocel”. Chiar şi în cuvântarea inspectorului şcolar general,  Ada Macovei nu a uitat să le adreseze o încurajare şi celor mici care păşesc în clasa I. „Îi rog pe bobocei să nu plângă după mămica sau tăticul”.
VEZI DISCURSUL INTEGRAL AL ADEI MACOVEI:


Şi cum toamna se numără boboceii, la fel şi învăţătoarele din cadrul şcolii şi-au strigat învăţăceii, după care i-au condus în sălile de clasă unde, începând de astăzi, 12 septembrie 2011, vor petrece patru ani din viaţa lor, pe tărâmul cunoaşterii. Au fost întâmpinaţi de colegi mai mari şi de cea care îi va călăuzi de drumul educaţiei, care le-au pregătit o surpriză pentru a mai elimina din teama care le stăpânea privirile bobocilor şi anume un cântecel fredonat de o parte din generaţia tocmai petrecută de actuala lor învăţătoare, care a mai destins atmosfera. (G.E.)