”Această sfântă biserică din oraș s-a făcut de Constantin Gheorghiu cu puterea lui Dumnezeu și ajutorul creștinilor la anul 1789 mai 8 zile”, stă scris în pisania de deasupra ușii bisericii. În ciuda numelui, ctitorul era un negustor grec. N-a putut oferi credincioșilor și o clopotniță, care a fost zidită abia 44 de ani mai târziu prin osârdia epitropului Hariton Gheorghiu.
Puținele documente rămase din acele vremuri în arhiva de la Biserica Sfinții Trei Ierarhi, căci despre aceasta este vorba, arată că avea în mare parte enoriași greci, fiind întreținută de breasla Făclierilor. La începutul secolului al XIX – lea, pe lângă lăcașul de cult a luat ființă o școală elementară, frecventată de copiii nevoiașilor din ceea ce atunci era mahalaua orașului. Școala n-a funcționat decât vreo două decenii, până când în 1832 a luat ființă Școala Domnească din curtea Bisericii Sfântul Dimitrie, cea din spatele turnului de pe Marchian. La vremea aceea s-a considerat că unitățile de învățământ sunt prea apropiate și s-a optat pentru păstrarea celei mai noi.
A trebuit să treacă mai bine de un secol până când lăcașul de cult din actualul cartier Bucovina să aibă parte de o reparație capitală. În 1911 s-au întărit zidurile și s-a înălțat plafonul cu trei metri, dându-i-se o formă de boltă. S-a acoperit din nou cu tablă, iar pereții s-au zugrăvit și s-au pictat. Osârdia preotului paroh Gheorghe Nepotescu și a epitropilor Petru Irimescu și C.Ștefănescu, ambii profesori de liceu, au avut un rol decisiv în înfrumusețarea lăcașului de cult, tot așa cum fondurile epitropiei și ale enoriașilor au fost esențiale în reabilitare.
Peste încă jumătate de veac, mai exact în 1965, s-au efectuat din nou unele reparații. S-a acoperit turnul clopotniței cu tablă, s-au făcut patru ferestre metalice, s-a construit un trotuar de beton în jurul bisericii.
Trei ani, în perioada 1992 – 1995, prin sârguința lui Vasile Buzuloi și a fiilor, biserica a fost pictată în tehnica fresco, iar în 1998 a fost resfințită de PS Calinic, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Preotul Petru Ifrim și epitropul Gheorghe Vlădeanu au coordonat lucrările la care preotul dr.Doru Damian, din SUA, alături de părinții săi Dora și Gheorghe au făcut cea mai importantă donație.
CITEȘTE ȘI:
2016 este anul care a fost dat Bisericii Sfinții Trei Ierarhi pentru o nouă reparație capitală. Acoperișul era unul făcut din stufit, ca pe vremuri, așa că s-a trecut la construirea unuia mai trainic, acoperit cu tablă din cupru. Pereții au prins lumină la propriu, acel gri, martor al vicisitudinilor vremii și vremurilor, a fost înlocuit deja în bună parte cu un alb imaculat. Și totuși, la 227 de ani de la ridicarea bisericii și alți 105 de la precedentele reparații capitale, lucrările nu merg cum ar trebui la început de nou secol și mileniu. Iar lipsa fondurilor este principalul impediment. Ce s-a realizat din februarie, de când au început intervențiile și până în acest miez de vară, s-a făcut mai mult din banii familiei preotului Gabriel Mihăescu și din împrumuturi.
”Nu este vorba doar de bani și de materiale, ci și de mână de lucru, avem puțini oameni la muncă”, spune părintele Gabriel Mihăescu.
Iar fiecare zi trecută înseamnă că iarna este tot mai aproape, iar acoperișul actual provizoriu, cu foi de cort și nailon, nu poate face față unor ninsori și viscole. De aceea s-a tot făcut apel la enoriași, părintele a tot bătut la ușile credincioșilor, că la ale marilor patroni experiența îi arată că bate cam degeaba.
Pare greu de crezut, dar ceea ce a construit un grec în urmă cu mai bine de două veacuri, pare să le fie peste putință românilor să repare.
Părintele însă nu deznădăjduiește și convins fiind că în viață ca să primești trebuie mai întâi să dăruiești, așteaptă ajutorul credincioșilor botoșăneni pentru ca acel grec, Constantin Gheorghiu, de acolo unde este, să se poată mândri că după 227 de ani lăcașul de cult ce l-a dăruit orașului a căpătat o față nouă datorită botoșănenilor cu mare credință și mult suflet.
CITEȘTE ȘI:
