”Am cafeaua pusă la bar de dimineață, este 4 după-amiaza și încă nu am avut timp să mă ating de ea. Am avut continuu clienți, n-am stat o clipă”. O chelneriță bronzată, în pantaloni scurți, se plânge unei cunoștințe. N-are timp şi de alte lamentări şi nici să culeagă eventuale „compasiuni” fiindcă la terasa Centrului Vechi din Bistriţa la care lucrează tocmai au mai sosit doi oameni la o masă şi trebuie să le ia comanda.
Este miercuri după-amiază şi zona istorică a Bistriţei, un oraş la nici trei sferturi cât Botoşaniul, este asaltată de oameni: tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, mămici cu copii în căruţ, masculi toropiţi de căldură şi de ceva licori bahice, câţiva tatuaţi şi-o mulţime de fetiţe în fustiţe sau pantalonaşi. Centrul Vechi al Bistriţei este plin de viaţă. Este de fapt o singură stradă transformată în pietonal pavat care în mijloc are un şir de terase ce ţin cât vezi cu ochii. Au umbrele uriaşe, televizoare, muzică şi, cel mai important, o sumedenie de clienţi. Tot soiul de afaceri, de la saloane de modă până la puncte de schimb valutar funcţionează în zona istorică a urbei care abia face 70.000 de locuitori. Şi au început să-şi găsească şi politicienii treburi pe acolo: PNL-ul şi-a făcut sediu. Oricât cauţi cu ochii nu reuşeşti să găseşti un minoritar. De parcă zona le-ar fi interzisă.
Tot miercuri, dar dimineaţă. Centrul Vechi din Oradea pare a fi cea mai vie zonă a urbei. Printre clădirile renovate, în curs de reconstrucţie sau încă dărăpănate rău circulă ca într-un furnicar gigantic sute şi sute şi sute şi sute de oameni. Unii sunt grăbiţi, alţii se opresc pe la terasele care îşi fac loc dintr-un capăt până în celălalt al Centrului Istoric. Greu îţi dai seama că eşti în România. Şi nu neapărat aspectul zonei te transpune într-o altă lume, ci limba. Se vorbeşte mult în italiană şi în germană fiindcă sunt turişti peste turişti care se fotografiază cu imobilele construite încă din secolul 19 sau cu statuile poeţilor care tot cam prin veacul al XIX – lea constituiau prima societate a scriitorul din vestul Transilvaniei.
Oradea tocmai găzduieşte un festival maraton de film. La Botoşani aleşii se ceartă pentru aceeaşi greţoşenie cu urinat pe monumentul din Centrul Vechi şi vărsat de ulei încins pe pavaj.
La Oradea s-a construit o parcare supraetajată pentru ca oamenii care vor să vină în Centrul Vechi să aibă unde să-şi lase maşinile. Care... etaj la Botoşani?
La Oradea McDonald’s vine hamburgeri. La Botoşani „comunitarii” vând sâmburi.
La Oradea aprovizionarea spaţiilor comerciale se face doar după un orar foarte strict. La Botoşani pe cine să aprovizioneze?
La Oradea şi-au deschis birouri avocaţi şi notari. La Botoşani Centrul Vechi este revitalizat de Asociaţia Revoluţionarilor şi de oamenii care vin să se certe la casieria operatorului de apă nervoşi că iar au fost încărcaţi la factură.
Partea istorică a Oradei este asaltată de sedii de bănci şi de branduri de rezonanţă mondială, precum Benvenuti ori Terranova. Şi în ciuda caniculei, la renovarea vechilor clădiri se lucrează într-un ritm de tren expres. Şi la doi paşi, în sensul cel mai propriu al cuvântului, sute de orădeni şi nu numai se răcoresc la terase.
Dar edilii tot nemulţumiţi sunt. Simt că zona istorică a urbei are un potenţial mult mai ridicat, că poate aduce mai mult întreg municipiului. Aşa că primarul Ilie Bolojan a anunţat chiar la mijlocul aceleiaşi săptămâni că vrea sa interzică funcţionarea magazinelor second-hand, a caselor de amanet, a sălilor de jocuri de noroc, a service-urilor şi spălătoriilor auto în zona istorică a oraşului, măsura fiind inclusă într-un plan al municipalitătii de dezvoltare şi atragere de turişti.
„Avem nevoie de un centru mai atractiv în municipiul Oradea. Trebuie să existe o combinaţie de spaţii care atrag vizitatorii şi orădenii, lucru care se întâmplă mai greu cu case de amanet sau magazine cu haine second-hand”,
Ilie Bolojan, primar Oradea.
Măsurile sunt completate cu stimularea dezvoltării în zona centrală a unor terase, baruri şi alte localuri de alimentaţie publică având ca scop atragerea turiştilor.
Municipalitatea doreşte, de asemenea, sa crească impozitele cu 50% pentru clădirile din zona istorică unde nu se desfăşoară activităţi economice, deşi au potenţial în acest sens, dar si pentru terenurile construibile ţinute fără construcţii.
Aceasta creştere a impozitelor este menită să oblige proprietarii spaţiilor sau terenurilor nefolosite din zona centrală, să dezvolte aici o afacere sau să le închirieze.
Botoşani, vara anului 2017, într-o miercuri după-amiază. Cât poţi cuprinde cu ochii Centrul Vechi nu vezi, în afara „băştinaşilor”, decât patru trecători. Grăbiţi şi înfricoşaţi. Singurul lor scop pare a fi să iasă cât mai repede din zona istorică a urbei. Pe câteva bănci, dezbrăcaţi până la jumătate, în timp ce sparg seminţe, câţiva minoritari îşi afişează burţile crescute exagerat de la atâta muncă. Tocmai au mai rupt o bancă şi au mai distrus un coş de gunoi. Asta după ce au spart şi firma luminoasă de la SC Nova Apaserv SA. Singurul întreprinzător care s-a încumetat să îşi deschidă o terasă stă şi se uită la mesele goale şi scaunele neocupate. „De vânzare” şi „de închiriat” sunt cele mai dese anunţuri postate în uşile spaţiilor aşa-zis comerciale. Micii afacerişti fug ca împuşcaţi din Centrul Vechi. La Oradea sunt determinaţi să investească. La Botoşani, cei care au băgat mii de euro în imobile s-au trezit cu un cadou: pe lângă chirii, care nici într-un caz nu sunt de-un euro, aşa cum s-a promis, au fost puşi de vreo doi ani să achite şi o taxă de clădire. Deşi NU sunt proprietari, nu sunt apăraţi de minoritari şi trebuie să se descurce pe cont propriu.
Fiindcă nici un primar, viceprimar, consilier nu au fost şi nu sunt interesaţi cu adevărat să redea Centrul Vechi Botoşaniului şi României. Pur şi simplu nu-i interesează, îi lasă rece. Singurul lucru concret care s-a întâmplat după sutele de fapte antisociale, contravenţii şi infracţiuni petrecute în cea mai frumoasă zonă a urbei este că nişte jurnaliști s-au ales cu plângeri pentru discriminare fiindcă au avut curajul să scrie ce se întâmplă acolo. În rest, aceeaşi gargară care ascunde o nepăsare şi o nesimţire cronică. Pe cei care ne conduc îi doare efectiv în fund că zona cea mai încărcată de istorie a municipiului reşedinţă, care i-ar putea aduce relansarea economică atât de dorită, zace la discreţia unor paraziţi sociali.
Ce-i drept, drumul spre casele lor frumoase de la Alfa Land nu trece prin Centrul Vechi. Niciodată!
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
