O luptă contra-cronometru duc zi de zi specialiștii din cadrul Spitalului Județean Botoșani, în grija cărora ajung bolnavii care nu se mai pot îngriji singuri și pentru care nimeni nu se interesează.
Serviciul de Asistență Socială din cadrul Spitalului Județean „Mavromati”, respectiv cel care se ocupă de cazurile care ajung la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), stă într-un singur om care se luptă zilnic pentru oamenii care nu mai au nicio șansă se recupereze. Pentru oamenii care sunt, practic, „uitați” la Urgențe de familiile lor, care ajung, așa cum spune Raluca Sorlescu, asistent social în cadrul UPU, „doar într-o pereche de șlapi sau îmbrăcați necorespunzător sau de multe ori fără bani pentru a se întoarce acasă, așa cum i-a luat Ambulanța de acasă”, și care rămân și câteva zile internați, doar pentru că nu există locuri suficiente pentru a-i instituționaliza.
De altfel, spune Raluca, aceasta este ultima soluție la care se apelează, preferându-se ca mai ales bătrânii să rămână în grija familiei, a rudelor de gradul I, care au anumite responsabilități față de acești bolnavi.
„În ultima perioadă, ca dificultate, a fost un caz în care niciuna dintre variantele care ar fi putut să vină în sprijinul familiei, n-a fost acceptată, au ținut morțiș să rămână în unitatea noastră. Trebuie să se înțeleagă că spitalul nu oferă servicii de îngrijire și nici de paliație. Când persoana nu mai are nicio șansă să se recupereze 100%, să își recapete autonomia, atunci clar are nevoie de o altă persoană și trebuie să fie din familie, asta în primul rând. Și este foarte ușor să bagi în față că sunt instituții care se ocupă, dar ele au ajuns la capacitate maximă”, a precizat asistentul social.
De multe ori, vârstnicii care ajung în grija medicilor din cadrul UPU, rămân peste noapte, deși protocolul unității este de a le acorda asistență medicală timp de maximum 24 de ore, după care este nevoie de un transfer la o altă secție, dacă se impune – acolo unde bolnavii rămân și până la 14 zile, în funcție de afecțiune, pentru că nu are cine să îi preia.
„Sunt vârstnicii cu copii, fie plecați în străinătate, fie cu serviciu în alte localități, alte orașe, au familiile lor acolo, le este greu să lase deodată tot ce au făcut pentru a veni să aibă grijă de vârstnicii de la noi. Sunt mulți în relații conflictuale, părinți care fie și-au abuzat copiii cât au fost mici și pur și simplu s-au stricat relațiile, însă sunt și situații când copiii sunt aproape, însă refuză să își asume responsabilitatea îngrijirilor impuse de actuala stare de sănătate a pacientului. Și atunci încerc, vin, sunt mieroși, numai să îi instituționalizeze, nicidecum nu își asumă să ofere tot ce au nevoie”, a mai spus Raluca Sorlescu.
De la începutul anului, în atenția acesteia au ajuns 237 de persoane care au avut nevoie de asistență socială, oamenii străzii reprezentând o categorie... aparte, asta pentru că mulți dintre ei se prezintă zilnic pe holurile UPU, și apoi trimiși înapoi în stradă. Despre asta, mai pe larg într-un alt articol.
(C.B.)
