Satul Cotu Miculinți, din comuna Coțușca, este un loc care se încăpățânează să rămână încremenit în istorie, peste care buldozerul civilizației încă nu a trecut pentru că localitatea a scăpat cumva de proiectele mai-marilor care diriguiesc.
Căsuțele cochete, cu ușile date cu farbă albastră și pereții cu chindrus vechi, de pe vremea când se găsea de calitate, adăpostesc bunici autentici, oameni minunați, cum nu va mai avea România niciodată.
Moș Ștefan Saucă a trecut de 90 de ani și se simte încă în putere, cu toate că a trecut prin lucruri greu de imaginat pentru oamenii din locurile ”civilizate”, scrie mesageruldenord.ro.
Dumnezeu i-a lăsat mintea întreagă și i-a sporit înțelepciunea pe măsura credinței sale. A trecut prin vremurile pe care nici în cărțile de istorie nu le regăsești.
„N-aș vrea să treacă toți prin câte am trecut eu… În momentul de față este foarte bine, așa cum a luat măsuri statul, cu pământul, cu agricultura… Acum mi-e dor să mănânc o mămăligă și mai fac de poftă, dar înainte măliguța era la bază. Pâinea se mânca la zile însemnate. În momentul de față vin trei mașini cu pâine coaptă, nu știi de la care să iei”, spune moșul Ștefan, cel mai bătrân om din Cotu Miculinți.
Cu vorba domoală și așezată rememorează etapele vieții sale care l-au plecat până la pământ, dar nu s-a frânt.
Chiar dacă tinde să devină un stereotip, credința a fost cea care l-a ținut puternic.
Cu Dumnezeu la tot pasul, în toate clipele vieții sale, a îndurat momente grele, de la războiul devastator, la foametea și bolile care i-au răpit oameni dragi. Dar credința nu s-a știrbit în inima sa. A ținut toate posturile, cu precădere Postul Paștelui, care nu îngăduia vreo derogare în sufletul creștinului de atunci.
„Paștele era tare frumos pe vremea mea… Țin minte că era părintele Mironescu, făcea cu noi lecție, miercuri și vineri. Țin minte că eram în clasa a treia și am învățat Crezul… foarte importante erau lecțiile cu părintele. Când era vorba de post…. Ferească Dumnezeu! Postul Paștelui? Toate vasele erau spălate și opărite și nu mai vedeai mâncare de frupt. Așa dicta inima, nu că te temeai de cineva. Postul Paștelui era ceva păstrat cu sfințenie”, a povestit moșul Ștefan, completat de soția sa, Maria, care încă îi este alături pe drumul vieții.
Din experiența sa de viață, moșul Ștefan Saucă, din Cotu Miculinți, a ținut să lase generațiilor tinere un sfat de reușit în viață, desprins din experiența sa de viață și girat de harul lui Dumnezeu care nu i-a părăsit inima.
„Să muncească, să fie economi, să dea copiii la școală, să se ducă la biserică”, a spus moș Ștefan, împreunând mâinile a rugăciune, ca o binecuvântare.
Moș Ștefan Saucă este certitudinea că nu progresul sau bogăția te duc la Dumnezeu, ci credința.
Colțul de Românie, aparent uitat de lume, este locul unde oamenii s-au sfințit în casele lor pipernicite, care ar trebui conservate sute de ani ca să rămână mărturie vie a acestor bunici cu sufletul curat în care credința este flacără nestinsă.
