”Am încercat în '98 să vin cu călăuză”

Un destin special l-a avut Daniel Baciu, care abia terminase liceul când a pornit din Botoşani spre Italia. Prima tentativă a eşuat: „În '99 am venit. Am încercat în '98 să vin cu călăuză, ne-au prins, ne-au întors la sârbi. Ne-au pus interdicţie pe două luni de zile şi după aia am venit în '99, cu viză de Germania”, povestește românul.
Câțiva ani, a fost mecanic auto. N-a durat mult până să-şi deschidă propriul service.
„Pe Daniel îl cunosc de cinci-șase ani. Mereu am venit la el. E un om bun. Mereu disponibil, iată, după cum vedeţi”, spune unul dintre clienții săi, italian. Afacerea a mers bine aşa că şi-a chemat şi fratele la Roma. O dată pe an, îşi vizitează cele câteva rude rămase acasă.
Cel mai mare şantier din Roma a fost deschis în 2004. O să se tot lucreze aici până în 2018. Lucrarea se întinde pe o sută de mii de metri pătraţi. Spaţiu pentru un mall, săli de cinema, hipermarketuri şi clădiri de birouri. Pe toate acestea îşi pune semnătura o echipă de români. Pe şantier, italiana se aude atât de rar, încât pare limbă străină. Nici nu e de mirare.

”Ne găsim bine aici”

Jumătate dintre muncitori sunt din Moldova, iar cealaltă din Ardeal. Români plecaţi acum 10-15 ani din sărăcia şi lipsa de şansă de acasă.
„Am venit eu în primul an. La un an jumătate mi-am adus şi familia. Ne găsim bine aici. (Reporter: A mai rămas cineva acasă?) Au rămas genitorii, bătrânii”, spune unul dintre muncitori.
„Printr-o cunoştinţă l-am întâlnit pe Vali şi am început să colaborăm. Eu lucram în ţară ca şi acum, tot în construcţii şi aşa am venit”, povestește un altul.
„Fraţi, surori sunt toţi plecaţi. Condiţiile de muncă şi ceea ce oferă statul în momentul de faţă... ”, întărește un al treilea.
„Nu-i ca acasă, în România, dar suntem ca o familie aici”, spune un alt angajat al șantierului. Domnul Vali, cum îi spun oamenii, este Valentin Făgărăşian, din Codlea. La Roma are o firmă cu peste o sută de angajaţi şi contracte serioase în construcţii, la care nici nu visa în urmă cu 23 de ani. La început, visul italian a însemnat doar muncă brută, de cărat saci de ciment, în aerul încărcat cu praf şi moloz.
„Căutam o realizare mai rapidă. Venisem aici cu gândul să stau un an de zile, să fac nişte bani, dup-aia să mă întorc în ţară să-mi continui studiile şi în acelaşi timp să îmi deschid o activitate”, povestește omul de afaceri. Într-o Italie cu 3 milioane şi jumătate de şomeri, criza a afectat sensibil salariile. Chiar şi aşa, sunt de de câteva ori mai mari decât în România. Bun motiv pentru cei care nu se feresc de muncă.
„Salariul mediu porneşte de la 1.000-1.100 de euro pentru un muncitor necalificat, muncitor calificat 1200-1300 de euro, iar un muncitor specializat în jur de 1400 de euro”, explică Iulian Manta, lider de sindicat.
„Fiecare care vine, vine cu gândul să poată să realizeze ceva în timp mai rapid ca să poată să îşi facă în ţară o casă. Să îşi poată construi ceva în România”, spune Valentin Făgărășian, care în 2012 a candidat la Senat, pe Colegiul Darabani - Săveni, din partea Alianței România - Dreaptă.



CITEȘTE:
 IATĂ în ce condiții inumane trăiește o familie din Botoșani plecată la muncă în Italia: stau într-o cameră fără nicio fereastră - VIDEO & FOTO