Botezați de-un doctor cu inimă mare

Mare parte dintre ei și-au ales numele singuri. Să tot fie vreo 30 bărbații și femeile care au fost botezați în urmă cu vreo trei decenii de-un doctor cu inimă mare. În acte erau trecuți simplu: X sau Y. În unele cazuri Z. Azi au și nume.
Se foiesc de colo, colo când observă musafiri în curtea lor. Cei mai curajoși se apropie și te studiază îndeaproape. Întrebări nu le vin prea multe în cap însă aproape că te sorb din priviri. Fețele noi le încântă sufletele și se bucură ca niște copii. Rumoarea unei zile ieșite din tiparul obișnuit se extinde și se pot observa fețe noi la ferestrele pavilioanelor. Unii fac cu mâna, alții vorbesc între ei și indică cu degetul oaspeții care la rându-le îi privesc curios.

Dezvoltă tot felul de activități în ateliere de lectură

Le sunt alături în fiecare zi și le-au învățat metehnele instructorii laolaltă cu directorii. Pentru că beneficiarii Sanatoriului Podriga nu bântuie zilnic prin camere sau curtea imensă care le oferă diverse spații de recreere. Cu ajutorul personalului, ei dezvoltă tot felul de activități în ateliere de lectură, fotografie sau tâmplărie.
Sandu Teodor este instructor ergoterapie în cadrul Sanatoriului și și-a dedicat o bună parte din viață în a oferi ajutor semenilor care au venit pe lume….diferiți. Îi strălucesc ochii când arată atelierele pe care le folosește, de lectură și fotografie.
”E simplu, expun figura pe hârtie la lumină și apoi unde am pus figurina iese alb. Sunt receptivi, sunt care au lucrat, am schizofreni care știu aparatul, știu tot. La început când am deschis am făcut un curs cu ei, le-am predat din ce știam, ceilalți s-au inițiat și chiar le place. Vin săptămânal prin rotație”, povestește Sandu Teodor, instructor ergoterapie.

”Pe timp de iarnă am avut probleme cu încălzirea”

Vara lucrează cu bolnavii în atelierul de tâmplărie unde sunt confecționate tot felul de obiecte de mici dimensiuni care au rol decorativ. Unele le sunt dăruite celor care fac parte din rândul personalului medical, auxiliar sau conducere.
”Acum ne-am restrâns, pe timp de iarnă am avut probleme cu încălzirea. Însă pe timp de vară când putem lucra în magazia respectivă facem mică tâmplărie cu obiecte micuțe de tâmplărie. Plus că ajutăm ceilalți colegi cu rame la tablouri, cei care fac art-terapie”, a mai povestit Sandu Teodor.
Sanatoriul Podriga funcționează într-un fost conac boieresc și se întinde pe aproximativ 2 hectare per total. Clădirea, atestată ca monument istoric, datează din anul 1918 ca aparţinând unui boier al locului pe nume Palade, fiind în anul 1968 donată Ministerului Sănătăţii, an în care se înfiinţează Spitalul de Psihiatrie Podriga, mai întâi ca secţie exterioară a Spitalului Orăşenesc Săveni, iar apoi ca unitate de sine-stătătoare cu personalitate juridică. Se află în subordinea Consiliului Județean și acolo va rămâne atât timp cât nu-i este schimbată destinația. Pentru că așa a lăsat cu limbă de moarte boierul Palade, într-o scrisoare. Urmașii boierului stau în Franța și periodic vin la Podriga. Ultima dată au fost în urmă cu cinci ani. Au plecat mulțumiți.
Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]
CITEȘTE:
 Circul de la sanatoriul Podriga miroase și mai urât: Rufele murdare se spală în instanță – DOCUMENT