Vizitatorii pot admira lucrări de pictură, grafică, sculptură și tapiserie (portrete, peisaje, natură statică, artă abstractă) din colecția Muzeului Județean Botoșani, opere semnate de artiști care au trăit și creat inclusiv într-o perioadă controversată a istoriei naționale, respectiv anii comunismului, și anume: Constantin Apostol, Gheorghe Apostu, Costel Badea, Mihai Bandac, Geta Brătescu, Virgil Chivu, Maria Cocea, Vasile Condurache, Constantin Crăciun, Virgil Demetrescu Duval, Ion Alin Gheorghiu, Vasile Gorduz, Dimitrie Grigoraș, Ion Grigore, Marcel Guguianu, Carolina Iacob, Ion Irimescu, Doina Lie, Nicolae Maniu, Gabriela Manole-Adoc, Ada Geo Medrea, Florica Mereanu, Alexandru Mohi, Vitalie Mereuță, Florin Niculiu, Iulia Oniță, Christian Paraschiv, Constantin Piliuță, Petru Popovici, Alma Redlinger, Liviu Suhar, Paul Vasilescu și Aristotel Vasiliu.

Potrivit organizatorilor, mesajul acestui demers expozițional este acela de a ilustra faptul că, indiferent de meandrele istoriei, artiștii au reușit să găsească modalități personale de raportare la evenimentele din cadrul societății, încercând și reușind, în cele mai multe cazuri, să se poată detașa de arta de ”comandă socială”, abordând diverse tipuri de experimente.

Expoziția se dorește a fi ”o pagină din istoria artei românești, cea a anilor 80”, prezentând publicului o parte din artiștii care au ilustrat prin creațiile lor diverse aspecte ale perioadei.

Proiectul, realizat și prezentat de Ana Coșereanu, a beneficiat și de prezența istoricului Gheorghe Median, cel căruia i-a revenit misiunea de a încadra gruparea optzecistă în spațiul cultural (literar și artistic).

”Vorbim despre un fenomen petrecut după anii 1980, şi anume abaterea unor scriitori de la linia oficială trasată de regim. Începutul l-au făcut scriitorii de la două cenacluri literare din București, și anume Cenaclul de Luni, al lui Nicolae Manolescu, și ”Junimea” lui Ovidiu Crohmălniceanu. Cei 30-40 de membri ai acestor cenacluri au început să scrie cam după 1980 poezie și proză, mai ales proză scurtă, în care temele să nu se mai refere la construcția socialistă, la formarea omului nou, la glorioasa domnie a lui Nicolae Ceaușescu, ci să folosească alt limbaj, alte teme de inspirație, îndepărtându-se de ceea ce făcea, de pildă, Cenaclul Flacăra al lui Adrian Păunescu. În paranteză fie spus, ce a făcut Păunescu cu Cenaclul era deosebit, acolo era și muzică, și poezie, și sentiment patriotic, dar scriitorii și poeții tineri au înțeles că nu asta este linia pe care trebuie să o urmăm, ci să ne aliniem curentelor moderne ale Europei și să depășim o situație de stagnare”,

Gheorghe Median, istoric

Gheorghe Median a amintit, în acest context, și câțiva reprezentanți ai optzeciștilor, de la Magda Cârneci, Traian Coșovei, Nichita Danilov, Florin Iaru, la Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu sau Gellu Dorian.

”Au deschis o perioadă nouă în istoria literaturii românești. Optzecismul nu putea să nu aibă repercusiuni și în alte domenii, în artă în primul rând. Aici se pot observa mai greu aceste nuanțe, dar faptul că în creațiile lor pictorii și sculptorii nu au mai înfățișat hidrocentralele, marile uzine, nici pe marele conducător, este o dovadă că și aici putem vorbi de o schimbare în anii 80. Mi-a plăcut ideea unei expoziții dedicată optzeciștilor în artă”,

Gheorghe Median, istoric

Expoziția ”Artiști 8-zeciști… în Galeriile botoșănene” aduce în fața publicului anii 80, așa cum au fost ei reflectați în arta plastică a vremii respective.

”Am pornit această expoziție de la un album al scriitoarei Magda Cârneci referitor la arta românească de la 1945 și până astăzi. Acolo surprinde această perioadă optzecistă. Căutând în registrele Muzeului Județean mi-am dat seama că avem artiști valoroși din perioada respectivă”,

Ana Coșereanu, curatorul expoziției

Ana Coșereanu a precizat că o parte dintre lucrări au mai fost pe simezele din Botoșani, în timp ce altele sunt expuse în premieră.

”Expoziția are drept motivație ideea că artistul, indiferent de perioada istorică în care îi este dat să trăiască sau de presiunile la care este supus, încearcă să se detașeze pe cât îi este posibil de impuneri și să găsească metode proprii de exprimare. A fost o perioadă în care una dintre temele consacrate era cea de ilustrare a portretului conducătorului iubit, a familiei acestuia, asta fiind arta comandată. La finele anilor 70 situația din România era destul de grea pe toate planurile, mai ales pe cel economic, a scăzut drastic nivelul de trai, a început treptat să fie impuse diverse reguli, s-a raționalizat hrana, s-a raționalizat curentul electric, apoi cel termic, Miliția și Securitatea aveau rolul de a supraveghea poporul ca nu cumva să deranjeze regimul. Această stare de continuă supraveghere a făcut ca România să se desprindă de restul țărilor, să devină un stat izolat și să se apropie de Uniunea Sovietică și pe plan economic și pe plan ideologic”,

Ana Coșereanu, curator

Consecințele nu întârzie să apară. Iar repercusiunile sunt din ce în ce mai vizibile și în viața artistică.

”Presată de controlul strict al partidului, viața artistică sărăcește, se reduc alocațiilor bugetare destinate culturii, se impune cenzura exercitată de consiliul culturii și educației socialiste, fostul Minister al Culturii, se reduc schimburile culturale internaționale, programul TV, artiștii au tot felul de probleme când vor să participe peste hotare la diverse expoziții, se reduce și rolul uniunilor de creație, iar după 1984 se limitează până la interzicere și intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici. Foarte multe opreliști. Achizițiile se reduc, iar unde apar sunt criterii politice, clientelare. Dar artiștii găsesc alte surse. Au găsit publicul privat, cei din mediul intelectual, dar lucrau și pentru cei din așa-zisa înalta societate a vremii”,

Ana Coșereanu, curator

Artiștii optzecismului comunist

Din păcate, foarte puține informații existau cu privire la realitatea vieții în comunismul optzecist. Asta mai ales pentru că, desprinși de curentul epocii, artiștii au preferat să lucreze discret, chiar în anonimat, fapt care a indus chiar ideea că nu a existat artă dizidentă.

Cenzura și-a spus și ea cuvântul, ideologia vremii selectând pentru expoziții doar autorii care se încadrau în curentul oficial.

Retragerea din spaţiul public, lucrul în atelier, spiritul dizident bine mascat, și-au pus amprenta pe lucrările artiștilor optzeciști. Fapt care a condus și la individualizarea stilurilor, la crearea unor personalități puternice, bine conturate artistic.  

Demersul expozițional de la Botoșani devine, din acest punct de vedere, unul de recuperare și de documentare, de decupare din spațiul puternic ideologizat al anilor 80 și de plasare într-o altă paradigmă artistică.