Angelo Segall: În Botoșani sunt clădiri cu arhitecturi de invidiat / Teatrul e legat de istoria orașului, mândria populației

S-a născut în Botoșani, oraș pe care l-a părăsit în urmă cu multe decenii, stabilindu-se în Canada. A rămas, însă, fidel amintirilor. Amintiri despre locuri, oameni, întâmplări care acum au ajuns în paginile unei cărți.

 

Vineri, 16 septembrie, la Biblioteca Județeană "Mihai Eminescu" are loc lansarea cărții "Amintiri din Botoșani, orașul tinereții mele”. Cartea este o lucrare autobiografică a profesorului Angelo Segall, născut la Botoșani și stabilit în Montreal, Canada, care pune în prim-plan amintiri care au rămas vii nu doar în memoria sa, ci și în memoria colectivă a botoșănenilor.

 

După o carieră de mai bine de 40 de ani în domeniul Aerospațial și o catedră la universitățile locale, s-a pensionat recent, continuându-și activitatea în calitate de consultant tehnic. Angelo Segall a redat orașului natal, cu pasiune și chiar cu o acribie impresionantă, multe amintiri de neprețuit.

 

Înainte de lansarea de la Botoșani, Angelo Segall a oferit un interviu publicației Botoșăneanul.ro, dezvăluind o serie de amănunte biografice și nu numai.

 

 

”Botoșaniul va rămâne întotdeauna aproape de sufletul meu”


 

-Domnule Angelo Segall, vă revendicați drept botoșănean, deși de zeci de ani locuiți în Canada. Înainte de a povesti despre cartea pe care o lansați în această săptămână la Botoșani, permiteți să vă întreb: Care este ”Acasă” dumneavoastră din inimă?

 

-La prima vedere, întrebarea dvs. poate părea simplă, însă răspunsul nu este nici pe departe simplu. ”Acasă” este un concept complex și, adesea, foarte personal, foarte subiectiv: fizic, social, emoțional. Într-adevăr, obiectiv vorbind, strict din punctul de vedere al faptelor și acțiunilor, am plecat din România și din Botoșani în urmă cu mulți ani și trăiesc în Canada de mulți ani. Însă atașamentul față de locurile unde am copilărit, de oamenii pe care i-am cunoscut în tinerețe, de amintirile și experiențele mele din acea perioadă, pe care – pe unele dintre ele – le-am descris și în carte, nu au dispărut odată cu emigrarea. Totodată, valorile pe care mi le-am însușit în copilărie, pe care mi le-au dat nu doar părinții mei, ci și cei cu care mi-am petrecut anii aceia de demult în Botoșani, nu au dispărut nici ele. Fiecare om este produsul a ceea ce a primit de la părinți și prieteni și, desigur, produsul experiențelor sale de viață.

Botoșaniul mi-a oferit acest cadru de trai în anii copilăriei și adolescenței, a fost locul unde am cunoscut oameni care m-au inspirat și care mi-au modelat personalitatea. Desigur, deja de mulți ani, acasă este în Canada, unde sunt copiii și nepoții mei. Dar Botoșaniul, orașul copilăriei mele, acel ”acasă” al meu de odinioară, rămâne și va rămâne întotdeauna aproape de sufletul meu.


 

- Botoșănenii vă cunosc îndeosebi prin intermediul rețelelor de socializare, acolo unde oferiți informații inedite despre istoria orașului. Când ați vizitat ultima oară Botoșaniul?

 

-Pelerinajul nostru în Botoșani l-am făcut în urma cu 9 ani, în septembrie 2013. Împreună cu verii mei am urmat  traseul București – Botoșani, admirând de-a lungul drumului frumoasele peisaje ale României. Dar, cu fiecare kilometru ce mă apropiam de Botoșani, mă  cuprindeau emoțiile, care se întețeau la intrarea in oraș. Soția mea tot îmi spunea: „dragule, controlează-te, o să ai timp să devii  emoționat când vei vedea casa părintească și vei umbla prin locurile tinereții tale”. A avut dreptate!

Fiecare loc pe care l-am vizitat era pentru mine ca o „cheie” ce mi-a  deschis amintiri de locuri, de școli, liceu, de familie și vecini. Când mi s-a recomandat foiletonul „Botoșani de Odinioară” am admirat fotografiile domnului  profesor Gheorghe Stanciu și mi-am dat seama că, fără ele, „noua generație” nu ar fi știut cum arăta orașul.

În cartea mea descriu aceste locuri prin prisma memoriilor mele, dându-le  viață.

 

 

-„Amintiri din Botoșani, orașul tinereții mele” este titlul cărții pe care o dăruiți orașului natal. Este o carte autobiografică, privită strict din perspectiva propriilor amintiri, sau se poate așeza și pe raftul lucrărilor de istorie a locului?

 

-Personajul  principal al cărții e „Botoșani”, iar eu sunt un simplu „călător” de-a lungul anilor. Prin a descrie orașul din acel timp, clădiri, străzi, parcuri, toate din perioada tinereții mele, au un aspect istoric. 

 

 

 

 

”Găsesc astăzi România profund schimbată”


-Dacă v-ați afla astăzi în fața deciziei de a părăsi România ați face aceeași alegere ca în trecut? Ca să parafrazăm versurile renumite: ”De ce-am plecat, de ce-aș mai fi rămas?”

 

-Cu toată sinceritatea, mi-e greu să vă ofer un răspuns 100% precis. Probabil că da, dar răspund asta după ce mi-am trăit practic toată viața departe de locurile natale, în altă țară, pe un alt continent. Sunt mai obișnuit cu acele locuri decât cu cele din Botoșaniul de odinioară sau chiar cu cele din Botoșaniul sau România de azi.

Față de vremurile în care am părăsit România, în adolescența mea, găsesc astăzi România profund schimbată. Multe schimbări sunt în bine, deși, desigur, există, ca peste tot, și loc de mai bine... S-au schimbat regimuri, locuri, oameni... M-am schimbat și eu, după atâția ani... Am vizitat recent România ca turist și ca botoșănean de origine cu o deosebită plăcere și nostalgie. Dar nu știu, sincer, cum m-aș acomoda să trăiesc azi permanent în România. Familia mea este peste ocean, la fel și locurile și oamenii de care m-am atașat în ultimii zeci de ani. Nu e ușor de dat timpul înapoi, nici chiar la nivel personal: m-am obișnuit cu o altă societate, altă cultură, alt mod de viață, și ca atare nu știu dacă, după atâția ani, m-aș mai putea adapta la altceva, la România de azi.

 

 

 

 

”Teatrul e legat de istoria orașului Botoșani, mândria populației”

 

-Cum se vede Botoșaniul din Canada? Este ceva ce ați părăsit (oameni, locuri, povești) și care v-a lipsit mult în anii din urmă?

 

-Botoşaniul e un loc special, ieșit din comun. E un loc de vilegiatură, înconjurat de cultură! În  ciuda anilor grei care au afectat oamenii și orașul, ospitalitatea a rămas neschimbată (pelerinajul nostru din 2013).

Ce am părăsit?  Cu ritmul vieții construind o carieră profesională, pe lângă predarea la universitățile locale si călătoriile legate de funcția mea, și ocupându-ne de educația copiilor, nu ne-a lăsat prea mult timp pentru vacanțe extinse. Asta nu m-a împiedicat să-mi amintesc de prietenii și locurile din copilărie.

Am ținut mulți ani corespondență cu România cu foștii prietenii și vecini din Botoșani. În vacanța de Crăciun ne sunăm și discutăm despre actualități. Din păcate, unii nu mai sunt cu noi. Conversațiile continuă și azi cu cei care sunt în viață - Doamne ajută!

 


-Dacă ați avea puterea de a schimba ceva în Botoșani, folosind experiența din Canada, unde anume ați interveni: administrație, infrastructură, cultură etc.

 

-Botoșaniul și împrejurimile au multe locuri interesante, care ar atrage vizitatori prin dezvoltarea turismului în municipiu. Centrul vechi trebuie folosit pentru turism și chiar și pentru populația din județ. În Botoșani sunt clădiri în orașul vechi cu arhitecturi de invidiat și reprezintă patrimoniul orașului. Luați  exemplu de la orașe ca Brașov, Cluj și chiar Montreal, Canada. Fiecare oraș numit are o parte modernă și o parte veche, care în toate cazurile sunt pline de turiști. Toate asortate cu mici restaurante etnice cu meniu de mâncăruri  grecești, chinezești și moldovenesc tradițional. Introduceți magazine artizanat: costume tradiționale românești brodate, accesorii, haine populare, căciuli, sumane, opinci, păpuși îmbrăcate în costum popular. Librăria ”Mihai Eminescu” de pe Calea Națională, în centrul vechi era odată un salon de cultură, azi e un mic magazinaș cu zăbrele peste tot (din observație). Totul este, fără îndoială, strâns corelat cu utilizarea și dezvoltarea capitalului natural, istoric și cultural, Teatrul Mihai Eminescu “The Jewel in the Crown”. Teatrul e legat de istoria orașului Botoșani, mândria populației.

Dintotdeauna era centrul de atracții și schimb de legături cu restul țării. Situația acestei clădiri istorice trebuie remediată! În cele trei zile petrecute în Botoșani, am constatat că orașul e nepoluat și e plin de verdeață. O privire către viitor, populația trebuie să se implice, salvând ce a mai rămas din patrimoniul orașului vechi, și chiar nou. Urmărind ziarele locale găsesc că noua administrație a orașului Botoșani e foarte pro-activă, o schimbare pozitivă! Anticipez că vor continua acest ritm, în beneficiul cetățenilor orașului și al județului Botoșani!