Literatura și cărțile au îndreptat-o pe înspre teatru. Botoșăneanca Ada Lupu este astăzi angajată la Teatrul National din Iași.

Cele mai multe dintre spectacolele în care a jucat au fost regizate de Radu Afrim. Pentru personajul pe care îl face în ”Măcelăria lui Iov” a luat Premiul UNITER „Cea mai bună actriţă în rol secundar“ în 2018.

Pe Ada Lupu o vedem în seria ”Hackerville” de la HBO, pe scena teatrului din Iași, unde a avut recent premiera spectacolului ”Oraș cu fete sărace”, de Radu Afrim, și la Appollo 111 în ”Ziua în care a dispărut soarele”, regizat de Iris Spiridon.

”Vin din Botoșani (1991), am făcut facultatea în Iași (2010-2013-licență, 2013-2015- master), unde am și rămas, am debutat în 2013 și m-am angajat în 2015 la Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri”. Cred că literatura m-a îndreptat spre teatru, dacă stau să mă gândesc. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc și să scriu, mă atrăgeau enorm lumile inventate. Și aveam mereu regretul că totul rămânea doar în imaginație, nu puteam să și trăiesc în alte realități”, povestește Ada Lupu într-un interviu pentru iqads.ro.

Despre viața de actor, Ada Lupu spune că nu se poate generaliza.

”Viața mea de actor e diferită de a fiecăruia dintre colegii mei. Nu-mi dau seama dacă există ceva specific, universal valabil nouă. Totul depinde de felul în care te raportezi la meseria ta. Știu că multora nu le place să numească actoria așa, însă eu consider că e nici mai mult, nici mai puțin decât atât: o meserie care e, totodată, și artă. Sau invers. Mai degrabă, invers. Însă nu văd de ce meseria ar exclude posibilitatea de performanță, de virtuozitate sau chiar de a deveni un stil de viață. Pentru mine asta e. Reperul meu în viață. Sprijinul. Pentru unii e la fel, pentru alții e o povară, unii fac din pasiune, alții pentru salariu, unii nu reușesc să joace, deși și-ar dori, alții s-au resemnat. Chiar e diferit”, mărturisește actrița.

Ada Lupu vorbește, în același interviu pentru iqads.ro, și despre partea pragmatică, chiar dacă mai puțin vizibilă, a teatrului românesc. Salarii, bugete, colaborări.

”Nu pot vorbi despre schimbări, pentru că nu urmăresc fenomenul la modul ăsta, s-au mărit salariile în teatrele de stat, asta știu. Nu mai sunt, în schimb, bugete pentru producții, observ că s-au deschis tot mai larg ușile spre co-producții internaționale în ceea ce privește proiectele de film, tot mai mulți actori își caută un agent cu care să colaboreze, în rest se iese la proteste în grup organizat și actorii încep să capete un pic de voce socială și poate politică, dincolo de scenă”.

Prejudecăți, păreri sau greutăți

”Nu prea sunt. Adică eu nu le simt. Însă încep să tolerez din ce în ce mai greu să aud ”Ehe, nu mai sunt actorii de altădată”.

Învățăturile actoriei

”Cred că am învățat să fiu mai atentă. În general. Inclusiv în situațiile cele mai banale. Nu prea mă mai izbesc de obiecte prin casă, anticipez anumite situații, mi-am dezvoltat empatia și toleranța.  Nu simt că m-a schimbat în vreun fel”. 

Interviul complet AICI

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: