Și-a apărat întotdeauna credința ortodoxă cu demnitate și erudiție. A trăit monarhia, comunismul, democrația. A învățat din toate, a înțeles mersul lumii și le-a arătat multora calea către Dumnezeu.
A trecut la cele veșnice părintele Emil T. Ciomârtan.
Este părintele din Botoșani despre care celebrul neurolog și psihiatru Dumitru Constantin Dulcan spunea că este ”un om blând, cu o voce parcă anume dedicată îngerilor”.
Părintele Emil T. Ciomârtan a fost paroh al parohiei „Nașterea Maicii Domnului” Trestiana, Protopopiatul Dorohoi.
Preotul Teodor Ciurariu, cel care recunoaște că a crescut ”la umbra" părintelui Ciomârtan, face mărturisiri impresionante:
”De la el am învățat cam tot ce se putea învăța în ceea ce privește practica liturgică, comunicarea cu enoriașii, schițe de predici, etimologii de cuvinte, nume și în general tot ce trebuie să facă un preot într-o parohie. Avea o bibliotecă foarte mare și bine dotată cu multe cărți ce nu se prea găseau în perioada aceea, anii regimului comunist”.
”A fost un bun liturghisitor, predicator și misionar în slujba Lui Hristos Domnul”, mai spune pr. Teodro Ciurariu.
În tinerețe, părintele Emil T. Ciomârtan a fost învățător, profesor de muzică, de limba și literatura română în Vatra Dornei, apoi la Dumbrăvița, județul Botoșani.
A predat in învățământ deoarece era absolvent al Școlii Normale ”Alexandru Vlahuță" de la Șendriceni.
”A fost coleg cu academicianul Alexandru Zub, profesorul Ioan Caproșu, învățătorul Vasile Neamțu, mari personalități ale învățământului românesc. A fost hirotonit Preot în anul 1978 și a slujit doar în parohia ”Nașterea Maicii Domnului" Trestiana. A fost căsătorit cu doamna Cristina - învățătoare - și au avut trei fete Luminița- Mariana, învățătoare, căsătorită cu preotul Mihai Zugravu, Crina – Cristina, profesoară, absolventă a Facultății de Teologie din Iași, în prezent inspector școlar la I.S.J. Botoșani, și Delia – Luiza, fostă asistentă medicală, acum trecută și ea în viața veșnică”, spune părintele Ciurariu.
Puțină lume știe că părintele Ciomârtan a scris, alături de Teodor Zugravu, cartea ”Credința adevărată”, iar apoi o alta, cu un nume care incită la lectură și la meditație: ”Gândul și virușii”.
Neurologul Dumitru Constantin Dulcan a mărturisit prețuirea pentru preotul botoșănean, vorbind despre părintele Emil Ciomârtan în termeni admirativi.
”Un om extrem de onest, foarte dedicat profesiei sale. Este un om blând, cu o voce parcă anume dedicată îngerilor – blândă, dar care față de mulți dintre confrații domniei sale, are o caracteristică extrem de utilă nouă, tuturor. A încercat să îmbine mereu religia cu știința. Gândiți-vă că acest efort de explicare a religiei prin știință l-au încercat enorm de mulți oameni, și oameni cu statut științific destul de important, de mare competență”,
neurolog Dumitru Constantin Dulcan
Celebrul medic și psihiatru își amintește că, la prima întâlnire, a fost uimit să îl asculte pe părintele botoșănean. Mai ales prin aceea că manifestă o puternică aplecare către a-și ajuta semenii.
”Când l-am întâlnit pe părintele prima oară și am văzut că se interesează de lucrurile acestea am fost foarte încântat să-l cunosc. Am spus: iată un om care nu doar că nu-și abandonează profesia, cuvântul pe care trebuie să-l spună lumii din punctul de vedere al profesiei pe care o are, ci în același timp vrea să explice și științific ceea ce, iată, cărțile sfinte ne dau. Lucru extrem de demn de remarcat. Cartea asta (”Gândul și virușii”, nota red.) asta face. Sigur că da, noi nu suntem profesioniști aici, noi venim din unghiul științei. Undeva ne întâlnim, și asta e cel mai important. Remarc onestitatea, cinstea, devotamentul, bunul simț, dorința de a-și ajuta semenii...”,
neurolog Dumitru Constantin Dulcan
Părintele Ciomârtan a lăsat în urmă nu doar un exemplu de iubire creștină, ci mai ales un drum deschis către ucenicii săi, cei care l-au iubit necondiționat până în clipa de pe urmă.
”Rugăm toate puterile cerești să-l așeze în ceata drepților, în lumina cea neînserată spre a sluji veșnic sub iubirea milostivă a Preasfintei Treimi. Cu Sfinții odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului tău Emil, preotul, fratele nostru unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viața fără de sfârșit”, sunt cuvintele pr. Teodor Ciurariu.
