Împreună la rău și la bine

Acești îndrăgostiți își împart viața cu bune și rele de aproximativ 64 de ani. Povestea lor de iubire este clădită pe respect reciproc, încredere și multă înțelegere. Cei doi sunt parteneri și într-o misiune puternică de la care nu s-au abătut niciodată: aceea de a educa și de a forma oameni.

Bărbatul se numește Teodor Epure și este dascăl de meserie. El și soția sa, învățătoarea Olga (Beleca) Epure, s-au cunoscut și s-au plăcut în urmă cu 64 de ani.

Cei doi îndrăgostiți s-au dedicat atât vieții de familie, căci au devenit părinți, cât și vieții profesionale unde au format generații întregi de elevi. Povestea lor a fost un exemplu atât pentru familie, cât și pentru elevi și colegi de catedră, potrivit wowbiz.ro

Nu și-au împărțit doar viața personală, ci și pe cea profesională, căci jumătate de secol au învățat zeci de generații în învățământul botoșănean în școala de la Vorniceni.

Fiica cuplului, Mihaela Dorina Barbacaru, este extrem de mândră de părinții ei.

„Vă admirăm sincer, din toată inima, dragi părinți, pentru exemplul de armonie, de dragoste, de înțelegere, de cinste și de omenie din familia noastră, pentru munca și stăruința de o viață de a ne deschide orizonturi noi și de a ne ocroti drumul spre o viață frumoasă, ca a voastră.

Vă îmbrățișăm cu drag și vă urăm să aveți o viață lungă, liniștită, cu sănătate și mii de bucurii. La mulți, mulți ani frumoși, mereu împreună!”,  a transmis aceasta în mediul online.

Declarație de dragoste

„În iarba fragedă şi în lumină scăldat

Mestecam gândurile-n tăcere uşurat,

Valurile-ncinse de arşiţă se revărsau,

Albinele-n cupele de polen se scufundau.

Timpul s-a ascuns-n galaxiile părăsite,

Bucuriile-mi curgeau in ritmuri stabilite

Şi-un iz înţepător al iubirii am simţit,

Sufletul meu parcă de inima ta s-a lipit.

În ochii tăi vedeam o lucire fugară,

O scânteie de-o clipă selenară,

Inima îţi pendula tot mai încet

Şi într-un surâs plăcut ţi-a înflorit.

Ştiu că iubeşti florile încărcate cu rouă

Şi te aştept să vii în stupina mea cea nouă,

Să înnoptezi duios sub arcada mea

Până când gândul mi se va prelinge pe o stea.