Supranumit și „Flankerul de aur”, acesta avea numai 34 de ani la momentul revoluției. Legitimat la Steaua București pe atunci, a fost ani buni căpitan al naționalei și a prins 70 de selecții în echipamentul tricolor. De asemenea, a fost în echipa ce bătuse Franța cu 15-0, în 1980, la Cupa Mondială și a fost căpitanul României în victoria istorică de la Cardiff, împotriva Țării Galilor, cu 15-9.
În dimineața lui 24 decembrie din 1989, în timpul unei plimbări prin București, a fost oprit pentru a se legitima de un echipaj TAB (Transportor Amfibiu Blindat). Gestul de a duce mâna către buzunarul hainei pentru a se legitima a fost luat drept o amenințare de către soldatul Fănică Lepădatu. De asemenea, se zvonește că soldatul a fost speriat de tricoul pe care sportivul îl purta, al naționalei de rugby din Zimbabwe, ultima echipă împotriva căreia jucase pentru tricolori.
Costică Murariu, fratele lui Florică, a declarat în 2014 pentru ProSport că ancheta privind moartea fratelui său se soluționase în 93’, însă cel responsabil de caz a cerut ca rezultatul să nu fie comunicat. Astfel, după o solicitare a sa la Parchetul Militar, aflase că ucigașul a scăpat nevinovat. „Știți de ce mai trăiesc? Doar ca să-l văd pe ucigașul fratelui meu și să-l întreb de ce l-a împușcat”, spunea în timpul interviului fratele rugbystului.
Eroul a fost înmormântat pe meleagurile natale, la Mitoc. Ca semn de respect, o stradă a primit numele său, la fel și Școala Generală nr. 1, cu clasele I-VIII din Mitoc.
(B.O)
